Medic nutriționist: „Obezitatea are un impact devastator asupra sănătății”

Timp estimat de citire:

6 minute, 39 secunde

Discutăm despre riscurile la care ne expune câștigul în greutate cu dr. Nicolae Panduru, medic specialist diabet și nutriție, Hyperclinica MedLife Grivița, din București. Este lector universitar în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” și are peste 30 de specializări, competențe și cursuri prin burse internaționale în: diabet, complicațiile diabetului, obezitate, nutriție și endocrinologie. Ne-a reamintit că valoarea indicelui de masă corporală (IMC) de la care începe excesul ponderal este de 25 kg/m2, iar obezitatea înseamnă un IMC > 30 kg/m2.

Slab sau Gras: Excesul ponderal figurează pe lista factorilor de risc pentru mai multe afecțiuni. Care este mai exact contribuția kilogramelor în plus la apariția problemelor de sănătate?

Dr. Nicolae Panduru: Impactul obezității asupra sănătății este devastator, ea afectând fiecare parte a corpului nostru, din cap până în picioare. Excesul ponderal și obezitatea sunt puternic asociate cu multe alte boli metabolice (diabet zaharat, creșterea nivelurilor colesterolului și trigliceridelor), boli cardiovasculare (hipertensiune, insuficiență cardiacă, formarea de cheaguri, în special la nivelul membrelor inferioare, accidente vasculare cerebrale), numeroase tipuri de cancer (uter, ovar, sân, stomac, colon, pancreas, căi biliare etc.), boli osteoarticulare, gastrointestinale, genito-urinare sau respiratorii (apnee de somn, astm bronșic). În plus, în obezitate mai pot să apară modificări la nivelul pielii, iar apariția infecțiilor poate fi crescută. Importante sunt și efectele psihologice: stigmatul obezității, depresia etc.

Dacă ar fi să faceți un clasament al co-morbidităților asociate obezității, cum ar arăta acesta?

Cred că principalul efect al obezității este scăderea speranței de viață. La ora actuală, obezitatea este răspunzătoare de aproximativ 4 milioane decese anual pe glob. Concret, comparativ cu o persoană normoponderală, una cu obezitate ușoară (grad 1) are un risc de mortalitate cu aproximativ 50% mai mare, cei cu obezitate moderată (grad 2) au un risc de mortalitate dublu la 10 ani, pentru ca la cei cu obezitate avansată (morbidă sau grad 3) riscul să crească exponențial.

Care sunt principalele tipuri de cancer corelate cu obezitatea? Există diferențe între sexe la acest capitol?

În general, femeile sunt mai predispuse la dezvoltarea de cancere pe fondul obezității. În cazul lor,  principalele tipuri de cancere legate de obezitate sunt cele endometrial, ovarian și de sân. Alte cancere asociate obezității, indiferent de sex, sunt cele pancreatic, hepatocelular, esofagian, gastric, de colon și de rect. Se estimează că supraponderalitatea și obezitatea ar fi responsabile de peste 40% din cazurile de cancere de diverse tipuri.

Cum anume favorizează obezitatea dezvoltarea cancerului? Explicați mecanismele.

Foarte simplist, mecanismele sunt reprezentate de secreția de adipokine (hormoni produși de țesutul adipos), secreția crescută de insulină și factor de creștere asemănător insulinei (IGF-1), hipoxie (lipsa de oxigen), dereglările endocrine secundare obezității (secreția modificată de hormoni sexuali), tipul de alimentație etc.

Când riscul de dezvoltare a diabetului devine unul semnificativ în cazul persoanelor supraponderale?

Empiric vorbind, riscul de diabet crește odată cu apariția unui exces ponderal mai mare de 10 kg față de înălțime și cu o durată mai mare de 5 ani de păstrare a acestuia. Științific, riscul de diabet devine semnificativ atunci când rezistența la insulină este crescută de 2–2,5 ori peste valoarea superioară a normalului. Clinic, riscul de diabet crește în momentul apariției încărcării grase a ficatului și a sindromului metabolic. Pentru o evaluare exactă, există numeroase calculatoare care, pe baza unor parametri, ajută medicul să estimeze riscul de diabet al pacientului în următorii ani.

Care sunt semnele ce vestesc sindromul rezistenței la insulină?

Un semn ușor observabil, care anunță instalarea rezistenței la insulină, este hiperpigmentația tegumentului (culoare mai întunecată a pielii) din anumite zone ale corpului, și anume: axile, ceafă, plica cotului etc. Alte semne clinico-biologice sunt apariția sindromului metabolic (diagnosticat de medic), estimarea rezistentei la insulină prin măsurarea glicemiei și a secreției de insulină (analize de sânge plus calcul exact), încărcarea grasă a ficatului (evaluata biologic sau imagistic), pierderea randamentului la 2-3 ore după masă și lista poate continua.

„Pentru fiecare 10 kg în plus, inima trebuie să pompeze 1 litru de sânge prin același sistem de artere și vene, ceea ce conduce la apariția hipertensiunii. În plus, din cauza scăderii oxigenului din sânge se activează sistemului nervos simpatic și crește nivelul de adrenalină, acest lucru determinând creșterea frecvenței cardiace și constricția vaselor de sânge.”

De ce depunerile adipoase din zona abdominală sunt mai periculoase decât cele din alte zone ale corpului?

Foarte pe scurt, aș preciza doar că adipozitatea viscerală – grăsimea depusă pe organele interne – este activă metabolic: produce adipokine. Spre deosebire de aceasta, țesutul adipos subcutanat are o activitate metabolică mai scăzută.

În ce măsură contribuie scăderea în greutate la reducerea/evitarea riscurilor medicale sus-menționate?

În procent de aproape 100%, dacă se intervine profesionist și la timp. Aici se poate purta o discuție separată despre modul în care se obține scăderea în greutate: fie prin modificarea stilului de viață, chirurgia bariatrică sau doar prin dietă. Procentul de aproape 100% se referă, în opinia mea, doar la scăderea în greutate prin modificarea stilului de viață sub supravegherea lunară a unui profesionist. Restul metodelor sunt însoțite de efecte ireversibile (chirurgia bariatrică) sau de cicluri creștere-scădere în greutate, ambele cu urmări pe termen lung.

„Obezitatea, în special cea abdominală, este însoțită de rezistența la insulină, fenomen care precede diabetul zaharat de tip 2 cu 5-10 ani. De fapt, peste 80% din cazurile de diabet zaharat de tip 2 sunt atribuibile obezității.”

În procesul de slăbire, e mai important ceea ce mâncăm sau cum și la ce oră mâncăm?

În procesul de slăbire contează și mâncarea, și orele, și mișcarea. Cel mai important însă este să facem un audit al cauzelor care ne împing să mâncăm ce mâncăm, să ne mișcam mai puțin, să mâncăm la ore târzii etc. Aici aș spune că auditul tuturor cauzelor medicale, de stil de viață, psihologice, de mediu înconjurător reprezintă 80% din problemă. Pare greu de crezut, dar până și apa pe care o bem, aerul pe care îl respirăm, temperatura la care stăm, orele de somn – toate au efect asupra „poftei” noastre de mâncare sau mișcare. De aceea, limitându-se doar la partea de mâncare,  urmând diverse diete, pacienții cu obezitate – printre care de altfel am fost și eu – vor trăi toată viața cicluri de creștere și scădere în greutate, adică celebrele cicluri YO-YO. După vârsta adultă, fiecare ciclu de creștere-scădere în greutate de aproximativ 5 kg este însoțit de scăderea speranței de viață cu aproximativ 3 ani.

Ce sporturi pot practica persoanele obeze în siguranță?

Pentru a practica sporturi, persoanele obeze au nevoie neparată de consult cardiologic, reumatologic și, eventual, ortopedic. În funcție de efectele deja instalate asupra sistemelor cardiovascular și osteoarticular, medicul poate sugera intensitatea și tipul exercițiului fizic recomandat.

„Pe măsură ce luăm în greutate, presiunea intraabdominală crește, împingând peretele ce desparte abdomenul de plămâni. În timp, mușchii respiratori obosesc, iar cantitatea de aer introdusă în plămâni este din ce în ce mai mică, fapt ce duce la scăderea nivelul oxigenului din sânge.”