Andreea Raducan: “La 6 ani ma pregateam pentru primul concurs national”

Ce ar trebui sa insemne gimnastica pentru romani? Am putea raspunde, fara modestie: mandrie si satisfactia ca suntem cei mai buni. Povestea frumoasa a inceput cu Nadia Comaneci, primul 10 din istoria gimansticii, si continua si astazi. Printre gimnastele care au dus traditia mai departe a fost si Andreea Raducan. Extrem de talentata la barna, sol si sarituri, frumoasa gimnasta e un model de ambitie si devotament. Sportul este, indiscutabil, marea ei pasiune si asta se vede in tot ceea ce face! Despre gimnastica, reusita si sacrificii cu Andreea Raducan.

03.11.2010

Inga Stoian

3065

Timp estimat de citire:

3 minute, 57 secunde

Slab sau Gras (SG): Cand ai inceput sa practici gimnastica si de ce ai ales acest sport?

Andreea Raducan: La aproape 5 ani am inceput sa merg la sala de gimnastica, doar pentru a-mi consuma energia intr-un mod constructiv. In Barlad, orasul in care m-am nascut, optiunile pentru a face sport, mai ales pentru fete, erau destul de putine. Tata a fost mare iubitor de sport, asa ca, impreuna cu el, am mers la clubul de gimnastica din oras.

SG: Ce insemna la inceput un antrenament?

Andreea Raducan: La inceput, antrenamentul insemna doar cateva ore de tumbe. Dimineata mergeam la gradinita, iar de la ora 16.00 pana la 19.00 aveam antrenament. La varsta aceea totul se intampla mai mult in joaca, doar ca joaca „de-a gimnastica” a devenit in scurt timp cat se poate de serioasa. La 6 ani ma pregateam deja pentru primul concurs national.

SG: Care au fost sacrificiile pe care a trebuit sa le faci? La ce a trebuit sa renunti?

Andreea Raducan: Nu stiu daca as putea spune ca am renuntat neaparat la ceva… poate ca da! Dar am si primit mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata de la acest sport. Am petrecut ani buni in cantonamente de cate 360 de zile pe an. N-am avut timp sa-mi fac prieteni, dar le-au tinut locul colegele mele, n-am stat foarte mult cu familia, dar am incercat sa facem o a doua familie la Deva, n-am avut timp sa merg la discoteca, dar nu se compara niciodata cu atmosfera dintr-o competitie. Am crescut cu un program destul de strict. Niciodata nu am spus ca a fost usor, nici pentru mine si nici pentru familia mea, dar a meritat! Am trait momente la care poate multi nici nu indraznesc sa viseze.

SG: Pe langa medalii, respect si notorietate, ce alte lucruri consideri ca ai mai castigat?

Andreea Raducan: Am devenit un om capabil, increzator in fortele proprii, mereu cu dorinta de a fi primul si cel mai bun.

SG: Ce alte sporturi iti plac?

Andreea Raducan: Imi place sportul in general. Iubesc competitia!

SG: Ai un model in sfera sportiva?

Andreea Raducan: Cand eram mica, parintii imi povesteau despre Nadia Comaneci… nu intelegeam mare lucru atunci. O apreciez si ii multumesc pentru sarcina deloc usor de indeplinit, dar foarte frumoasa, pe care a lasat-o pentru noi, urmatoarele generatii de gimnaste.

SG: Care sunt calitatile unei bune gimnaste?

Andreea Raducan: Oricate calitati ai sau oricat de talentat esti, daca nu muncesti, nu esti ambitios si devotat sportului pe care alegi sa-l practici, de regula nu prea iese asa cum trebuie. Mai ales in gimnastica, unde este totusi vorba de sportivi copii. Nu e deloc usor nici pentru antrenori sa-i faca sa trateze antrenamentele cu maximum de seriozitate. Din pacate, foarte multe gimnaste au renuntat tocmai din pricina faptului ca erau constiente de talentul pe care il aveau si nu mai munceau la fel de mult.

SG: Mai respecti obiceiuri de sportiv? Iti sunt interzise anumite alimente?

Andreea Raducan: Acum, absolut nimic! Dar nu sunt o gurmanda, nici in cantonament nu pofteam la mancare, doar la dulciuri! Nici astazi nu trece zi fara sa mananc ciocolata!

SG: Mergi la sala de fitness?

Andreea Raducan: Nu-mi place sa merg la sala. Fac miscare acasa, exact ce simt nevoia. Exercitii usoare de pregatire fizica sau stretching. Vara, de obicei, fac alergare usoara pe stadion.

SG: Cu ce te ocupi in prezent?

Andreea Raducan: Am renuntat de 6 ani la sportul de performanta, dar lucrez tot pentru sport, la Fundatia Olimpica Romana. O institutie care se ocupa de proiecte pentru sportivi, fie ca sunt sportivi de performanta (inca in activitate), fie ca sunt fosti sportivi, pe care incercam sa-i introducem in programe sociale, mai ales cei ramasi singuri si cu probleme de sanatate.

SG: Toata lumea are mici pasiuni… Tu?

Andreea Raducan: Imi place sa calatoresc, ma relaxeaza sa ascult muzica si iubesc animalele.

SG: Planuri frumoase de viitor… o poveste de dragoste, poate?

Andreea Raducan: Nu-mi fac planuri sau, chiar si asa, de regula le tin pentru mine. Pe plan personal…astept marea iubire!

SG: Sfaturi pentru cititori?

Andreea Raducan: Va doresc tot binele din lume! Liniste, intelepciune si multa iubire!

Inga Stoian