STUDIU: Obezitatea poate fi moștenită de la părinți

Timp estimat de citire:

4 minute, 56 secunde

O echipă de cercetători de la UiT – The Arctic University, din Norvegia, a stabilit o corelație clară între obezitatea părinților și cea a copiilor. Potrivit raportului lor, copiii persoanelor care au avut obezitate la vârsta mijlocie prezintă o probabilitate ridicată de a avea obezitatea la aceeași vârstă.

Cercetătorii au declarat că au descoperit, de asemenea, că valorile indicelui de masă corporală (IMC) al părinților au influențat IMC-ul copiilor lor.

KiloSlim Gold este un supliment alimentar pe bază de Glucomannan 100, extract obţinut din pudră de rădăcină de Konjac (Amorphophallus konjac). Glucomananul este o fibră naturală alimentară, cu putere mare de îngroșare, care nu poate fi asimilată și care nu conține calorii. Glucomananul, în condițiile unei diete hipocalorice contribuie la scăderea în greutate și la menținerea concentraţiilor normale ale colesterolului din sânge.

„Am descoperit că descendenții au înregistrat probabilități considerabil mai mari de a avea obezitate la vârsta mijlocie, dacă unul sau ambii părinți au fost obezi la vârsta respectivă”, a declarat Mari Mikkelsen, doctor în științe medicale, bursier și dietetician clinic la UiT, precum și autor al studiului, pentru Medical News Today.

Părinții, copiii și obezitatea

Potrivit cercetării, copiii părinților cu obezitate la vârsta mijlocie prezintă un risc de 6 ori mai mare de avea și ei obezitate la aceeași vârstă, în comparație cu copiii părinților a căror greutate se încadrează într-un interval de IMC sănătos.

În cazul în care doar unul dintre părinți a avut obezitate, copiii sunt în continuare susceptibili de avea obezitate la mijlocul vieții. Riscul însă este, de data asta, de numai 3 ori mai mare.

De asemenea, cercetătorii au constatat o ușoară variație în cazul în care doar unul dintre părinți avea obezitate, în funcție de sexul părintelui. Dacă tatăl avea obezitate, copiii aveau un risc de 3,74 ori mai multe de a avea și ei obezitate. Dacă era vorba de mamă, probabilitatea era de 3,44 de ori.

Cercetătorii au mai observat o corelație directă între IMC al părinților și cel al copiilor lor. Studiul a constatat că, pentru fiecare creștere de 4 puncte a IMC-ului mamei, IMC-ul copiilor a crescut cu 0,8 puncte. În ceea ce privește tatăl, fiecare 3,1 puncte al IMC-ului a crescut IMC-ul copiilor cu 0,74 puncte.

Obezitatea multigenerațională

Mikkelsen și echipa sa și-au bazat concluziile pe datele colectate în cadrul studiul Tromsø, un demers în curs de desfășurare care analizează diverși parametri privind sănătatea populației din Norvegia.

Mai exact, au cuprins date de la două generații de familii, la vârsta mijlocie, în intervalul de 40 și 59 de ani. Părinții au fost implicați în cel de-al patrulea val al studiului, realizat în 1994 și 1995, în timp ce copiii lor au participat la cel de-al șaptelea val, realizat în 2015 și 2016.

În total, echipa a utilizat date de la mai mult de 2.000 de familii, incluzând atât părinții, cât și copiii acestora.

Cercetătorii au constatat că rezultatele analizei lor au persistat după ajustarea pentru factorii de confuzie comuni, cum ar fi vârsta, sexul, educația și nivelul de activitate fizică.

Corelații similare în cazul adolescenților

Un alt studiu, tot din Norvegia, publicat în 2016, care a inclus mai mult de 8.000 de grupuri de părinți și copii, a pus în evidență o asociere puternică între IMC-ul părinților și IMC-ul copiilor, de data aceasta în timpul adolescenței. Părinții care erau supraponderali sau aveau obezitate erau mai susceptibili de a afecta negativ IMC-ul copiilor lor. La fel ca în studiul de față, asocierea a fost mai puternică atunci când ambii părinți erau supraponderali sau aveau obezitate.

Experții subliniază faptul că studiul de față nu ajută la explicarea nenumăratelor moduri, atât genetice, cât și de mediu, prin care se crede că obezitatea se transmite pe cale generațională.

„În studiul nostru am investigat asocierile, dar nu putem concluziona nimic în ceea ce privește cauzele. Interacțiunea dintre gene și mediu este complexă, iar studierea asocierilor intergeneraționale surprinde efectul ambelor, dar nu face neapărat distincția între cele două”, a conchis Mikkelsen.

Studiile au arătat că factorii de mediu nu sunt întotdeauna suficienți pentru a promova obezitatea. Unii indivizi pot fi mai predispuși la obezitate, din pricina genelor lor. Pe de altă parte, factorii de mediu și comportamentali, cum ar fi dieta, activitatea fizică, accesul la alimente cu conținut caloric ridicat, stresul și medicația, sunt, de asemenea, factori predictivi ai obezității.

Tocmai de aceea, obezitatea este descrisă ca fiind o „boală multifactorială”, deoarece cauza sa nu poate fi atribuită unui singur factor.

Costul obezității

Obezitatea este o problemă de sănătate la nivel mondial. Persoanele cu obezitate prezintă un risc crescut pentru o serie de boli grave și alte probleme de sănătate, printre care:

• Hipertensiune arterială
• Diabet de tip 2
• Accident vascular cerebral
• Anxietate și depresie
• Boli de inimă

Din cauza numeroaselor comorbidități ale obezității, aceasta este un factor de creștere a costurilor cu asistența medicală. În SUA, de exemplu, se estimează că obezitatea generează un cost care variază între 147 și 210 miliarde de dolari anual.