Grasimea… de la daci, spartani si in zilele noastre!

Sunt gras! Daca ma aplec sa-mi leg sireturile am nevoie de aer suplimentar, daca urc scarile, gafai, iar in cureaua de la pantaloni dau gauri degeaba, ca oricum nu ma cuprinde. Eu nu-s vinovat, ci Sarbatorile astea lungi, Craciunul, Anul Nou si cativa Sfinti inghesuiti la inceputul lunii, care m-au cinstit cu gratare si vin fiert.

Suflete suntem, nu poti cand vine un amic sa ciocneasca paharul cu tine, de ziua lui, sa-l refuzi. Iar nemtii au un proverb: toate lucrurile bune sunt trei la numar! Trei sticle de bautura, trei fripturele, trei carnati, piftii, felii de paine, prajituri… se aduna, de colo, de colo si m-am transformat dintr-un tip simpatic si normal, intr-un gras nasol! Ca, va zic sincer, am vorbit cu individul din oglinda mea si mi-a zis baiatul: “Bai, frate, da’ te-ai ingrasat ca porcul!” M-am suparat, chiar daca m-am rotunjit eu un pic, nu-ti permit sa-mi vorbesti in halul asta!

Si hai sa va uimesc cu ceva! Ingrasatul trece ca si raceala! Tusesti, stranuti, ai frisoane, iei o aspirina efervescenta vreme de cateva zile si esti ca nou! La fel si cu grasimea, faci un pic de sport, serii de abdomene, o alergare in casa, o bicicleta fara roti, care nu se misca si iti este iar drag de tine. Nu trebuie sa ne speriem, ingrasatul nu e cancer si se rezolva cu vointa!

Stiti ca a fost filmul ala tare, americanesc, 300. Cand m-am dus sa-l vad, in sala de cinematograf, numai femei! De ce? Pai toti spartanii aveau abdomenele cu patratele, iar casnicele si cele care au un job platit sunt innebunite dupa specia asta de masculi. Tipa din dreapta mea, o brunetica cu ochi verzi, de pisica,  isi plimba aratatorul senzual, prin gura, de cate ori aparea actorul principal. Ochii mei caprui si ai ei s-au intalnit, pret de o clipa! Ne-am sorbit privirile, am dat drumul la chimie, eram pe punctul sa fiu ranit de Cupidon. Din pacate, nu am apucat sa-mi “sug” burta la timp, iar vraja dintre noi a zburat ca un porumbel speriat. Mare pacat, eram o partida buna!

Dar nu neaparat despre film voiam sa va povestesc, ci despre eroul din film. Nu plecati, s-o auziti pe asta! Un an mai tarziu, niste paparatoi care n-aveau treaba pe acasa, l-au pozat pe “spartan” pe o plaja din Florida. Pai dragilor, avea burtoaca mai mare si mai naspa ca a mea! Gravida in luna a patra era! Pai vedeti, si spartanul este tot om! A mancat biscuiti sub patura, pe ascuns, si a incurcat-o! Acum as fi vrut eu s-o vad pe brunetica aia frumoasa, de la cinematograf, pe cine alegea: pe mine sau pe Butler! Raspunsul e unul singur si usor de intuit!

Deci, sa revenim pe pamantul nostru mioritic. Cum va spuneam, sunt gras! Am gresit, imi pun cenusa in cap, ma tavalesc prin smoala si apoi prin fulgi de gasca. Dupa ce termin ritualul de pedepsire a spiritui meu slab, ca a mancat si a baut fara masura, scot din maneca solutia: slabitul! O voi face, sunt un pui de dac, cu trup de spartan pe dedesubt!

Dumitru Angelescu