Expunerea la poluanții chimici, vinovată de intoleranța la gluten la tineri

Timp estimat de citire:

3 minute, 8 secunde

O cercetare recent apărută în revista „Environmental Research” a descoperit că tinerii care prezintă cantități mai mari de poluanți organici persistenți (POP) în sângele lor înregistrează o probabilitate mai mare de a fi diagnosticat cu boala celiacă.

Pe termen scurt, afecțiunea poate provoca dureri și balonări abdominale, greață, diaree sau constipație. Pe termen lung, poate provoca malnutriție, apariția osteoporozei, probleme ale sistemului nervos, dar și tulburări de reproducere. La ora actuală, nu există tratament pentru boala celiacă. Singura terapie recomandată este urmarea unui regim alimentar strict fără gluten toată viața.

Experții sunt de părere că boala celiacă este determinată genetic, fiind puternic legată de anumite variante (poliformisme) ale genelor HLA-DQ2 și HLA-DQ8, care sunt ereditare. Cu toate acestea, o serie de studii realizate pe animale au stabilit că și alți factori au un cuvânt greu de spus în ceea ce privește determinarea riscului de a avea boala, ceea ce poate explica de ce unele persoane care sunt sensibile genetic la afecțiune nu o dezvoltă.

Ce sunt, de fapt, POP?

Poluanții organici persistenți (POP) sunt compuși organici rezistenți la degradare, care persistă în mediul înconjurător și se acumulează în organismele vii, fiind dăunătoare atât pentru sănătatea noastră, cât și pentru mediu. Aceste substanțe pot fi transportate pe calea aerului, a apei sau de către speciile migratoare, ajungând astfel în regiuni ale globului în care nu au fost niciodată produse sau utilizate.

În categoria POP-urilor sunt incluse o serie de pesticide (cum ar fi DDT), substanțele ignifuge folosite la fabricarea mobilierului, a produselor electronice, a detergenților și vaselor cu înveliș antiaderent. Deoarece există dovezi care arată că acestea afectează în moduri complexe sănătatea umană, astfel că producătorii au început treptat să le elimine.

Diferențe de gen surprinzătoare

Deși se discută de mai multă vreme despre asocierea POP-urilor cu afecțiunile autoimune, acum este prima dată când s-a investigat posibila legătură între acestea și boala celiacă. Autorii noului studiu au analizat dosarele medicale a 88 de tineri cu vârste sub 21 de ani care au mers la Spitalul pentru Copii Hassenfeld din New York, SUA, acuzând probleme gastrointestinale. După efectuarea testelor pentru depistarea bolii celiace, în cazul a 30 dintre aceștia s-a confirmat diagnosticul de celiachie, iar în cazul a 58 – nu. Ulterior, cercetătorii au prelevat probe de sânge pentru a măsura concentrațiile serice de POP. Analizele au relevat că subiecții diagnosticați cu boala celiacă aveau niveluri mai mari de POP în sângele lor, în special din categoria pesticidelor, decât cei care nu aveau acest diagnostic.  

De asemenea, s-a observat că sexul feminin este mai puternic influențat de expunerea la POP. Mai exact, în cazul lor a fost reliefat un risc cel puțin opt ori mai mare de a avea boala celiacă, dacă prezentau niveluri ridicate de substanțe chimice pesticide în sângele lor și de cinci până la nouă ori mai mari, dacă aveau un nivel ridicat de substanțe chimice provenite din învelișurile antiaderente.

Pe de altă parte, subiecții de sex masculin erau de două ori mai susceptibili să sufere de boala celiacă, dacă prezentau în sânge un nivel ridicat de substanțe chimice ignifuge, eter polifomate difenilice sau PBDE.

Sursa: www.medicalnewstoday.com