26.08.2020
Timp estimat de citire:
4 minute, 26 secundeE o întrebare tot mai des formulată de părinţi, mai ales de cei aflaţi la primul copil. Atenţi ca puii lor să fie bine hrăniţi şi îngrijiţi, aceştia au tendinţa să intre uşor în panică la cea mai mică abatere de la garficului luării în greutate. Dar când ar trebui, de fapt, să te îngrijorezi?
Nimic mai simplu, dacă ştii următoarea formulă de calcul şi puţină matematică: 2 X anii copilului + 8. De exemplu, 2 X 5(ani) + 8 = 18. Astfel, la 5 ani greutatea standard este de 18 kg. Aceasta este greutatea standard sau masa corporală ideală teoretică a copilului. Dar nu te impacienta prea tare dacă socoteala nu se potriveşte cu realitatea. Valorile, cum spuneam, sunt un ideal teoretic, fiind permise mici variaţii în plus sau în minus. Să nu uităm, de asemenea, că evoluţia ponderală a fiecărui copil este strict individuală, depinzând de o serie de factori, precum cei genetici, hormonali, de sex, de mediu sau chiar greutatea la naştere. Este firesc faptul ca cei născuţi de 4 kg să menţină, ce-i drept până la un moment dat, un avans în creştere făţă de cei care au startat de la 2,5 kg.
Ce înseamnă „normal”
Greutatea normală a unui nou-născut se situează în intervalul 2,6-4,3 kg, cu o medie de 3,2 kg. Aceste cifre sunt însă orientative şi prezintă deosebiri importante chiar şi între fraţi şi surori.
În general, în primele 3 luni, bebeluşul creşte cu 25-30 grame pe zi, adică 800 g-1 kg în medie pe lună, după care luarea în greutate se diminuează progresiv. Astfel, între 3-6 luni, sugarul trebuie să ia cam 20-25 g/zi, respectiv circa 600-750 g pe lună, la 6-9 luni: 15-30 g/zi, respectiv 450-900 g/lună, iar la 9-12 luni: 10-16 g/zi, respectiv 300-480 g/lună. De regulă, greutatea la naştere a bebeluşului se dublează la 5 luni, se triplează la 1 an, se cvadruplează la 2 ani.
Pe la trei ani încep să se observe diferenţele dictate de natura sexului. Astfel, la această vârstă fetiţele ar trebui să aibă între 13,7-14,1 kg, iar băieţeii între 14,3-14,7 kg. La 4 ani, fetele: 14,8– 15,7 kg, iar băieţii: 15,7–16,1 kg. La 5 ani, fetele: 16,1–17,7 kg, iar băieţii: 18–18,2 kg. La 6 ani, fetele: 18,2–20 kg, iar băieţii: 19–20 kg etc.
Când un copil e considerat subponderal
Copilul este considerat slab atunci când are o greutate cu 10-15% mai mică decât valoarea medie calculată pentru vârsta şi înălţimea sa. Aşadar, dacă la vârsta de 5 ani copilul are o greutate mai mică de 15,3 kg, ar fi cazul să faci nişte investigaţii. De obicei, scăderea sau stagnarea luării în greutate la copii are mai multe cauze, care se pot combina, fiind extrem de greu de depistat.
Cele mai întâlnite situaţii care duc la subponderalitate sunt refuzul alimentaţiei (fie nu respecţi orarul meselor celui mic, fie îi dai dulciuri înainte de masă, fie l-ai hrănit mereu cu mâncarea preferată şi acesta a devenit prea mofturos), existenţa unor afecţiuni organice (răceli, gripe, boli contagioase, parazitoze, enterocolite, pneumonii), un metabolism accelerat sau factori genetici (părinţii au fost şi ei mai slăbuţi la aceeaşi vârstă).
Şi neglijarea programului de odihnă are un rol important în această ecuaţie. Un copil obosit nu va avea poftă de mâncare, perpetuarea acestei stări de fapt conducând inevitabil la subponderalitate sau chiar anemie, cu repercusiuni mai grave asupra sănătăţii de mai târziu. De aceea, urmăreşte cu maximă rigoare problema, consultă medicul şi fă-i analize de sânge.
Când un copil e supraponderal
Dacă în trecut stârnea îngrijorare doar conformaţia firavă, costelivă a copiilor, în prezent şi colăceii à la Mechelin, altădată considerați semn „de bine”, sunt un motiv de nelinişte. Şi pe bună dreptate. Numeroase studii au demonstrat că micuţii rotofei devin la maturitate obezi. Mai mult, se pare că excesul de grăsime corporală în copilărie sau adolescenţă măreşte riscul unei sănătăţi precare la maturitate, indiferent dacă adultul este sau nu obez.
În cazul copiilor vorbim de supraponderalitate atunci când greutatea depăşeşte cu 15-20% valoarea medie calculată pentru varsta şi înălţimea sa. Cauzele pot fi: alimentaţia necorespunzătoare, de tip fast-food, excesivă, bogată în grăsimi, dulciuri şi băuturi carbogazoase îndulcite cu zahăr la care se adaugă lipsa de activitate fizică şi rareori o tulburare a sistemului nervos sau endocrin.
Dacă observi că puiul tău are tendinţe spre îngrăşare trebuie să intervii: redu-i progresiv porţiile, dar în niciun caz nu-l înfometa, găteşte-i mâncare sănătoasă, înlocuieşte-i produsele de patiserie cu fructe, încurajează-l să se joace și să facă mai multă mişcare. Învață-l să meargă pe bicicletă și ieșiți împreună la plimbare. De asemenea, îl poţi duce la înot, la un cerc de dans, la un club de karate sau la orice alt tip de sport i se pare lui atractiv.
Ce este acidoza metabolică si cum îți poate afecta sănătatea?
03.10.2024