Un subiect dezbatut intens de parinti inca de la venirea pe lume a copilului este alimentatia. In general, ar trebui pus mai mult accent pe raportarea copilului la acest act, care poate deveni o unealta de manipulare si santaj.

Poate interveni foarte usor schimbul de rol, moment in care copilul impune regulile, folosind santajul emotional in vederea obtinerii placerii imediate. Acest act devine moneda sa pentru negocieri. Copilul se asteapta ca toata lumea sa se invarta in jurul lui si cauta doar sa-si satisfaca propriile nevoi, inclusiv pe cele alimentare.

Cand plange nu ii este neaparat foame

Inca din perioada in care copilul se hraneste doar cu lapte, mamele au tendinta ca la cel mai mic semn al copilului (plans, tipat) sa-i dea de mancare. Mama vede copilul ca s-a linistit, se relaxeaza fiind convinsa ca a procedat corect, cu toate ca nu stie cu exactitate care a fost nevoia reala a copilului (atentie, afectivitate, colici). La varsta mica, acesta este modul prin care copilul ii comunica parintelui nevoile sale, deoarece el nu are achizitiile necesare limbajului, plansul fiind modul lui de exprimare.

Principalele modalitati prin care copilul invata (gesturi, reguli) sunt procesele de asimilare si acomodare. Intai asimileaza si, dupa, se acomodeaza cu informatia primita.

Asteptari nerealiste

In perioada trecerii de la alimentele lichide la cele solide, mama, din dorinta de a raspunde tuturor dorintelor copilului, dar si de a fi validata din punct de vedere social (in fata celorlalte mame, in fata sotului, soacrei, propriei mame), poate avea asteptari nerealiste. In urma consultarii cu persoanele investite de ea cu incredere, mama are un plan (program) bine definit care cuprinde un orar de masa, un aport caloric etc. Scopul ei este respectarea si punerea in practica a acestui program. Dar oare a luat in calcul nevoile copilului? Aceasta este o perioada de descoperire a unor arome noi, a celor patru gusturi (sarat, dulce, acru, amar). De exemplu, copilul poate sa descopere o mancare acrisoara si sa doreasca sa o manance timp de cateva zile la rand, pe principiul satisfactiei si mentinerii placerii.

De ce e mofturos?

Daca dorintele copilului nu sunt luate in calcul, acesta va plange si nu va fi multumit de ce i se ofera, el fiind perceput drept mofturos sau incapatanat. Este momentul in care copilul isi da seama de nevoia mamei de a-i face pe plac in ideea atingerii scopului si apeleaza la mecanismul numit santaj emotional, conditionand-o sa-i ofere ceva in schimb, pentru a manca ce-i da ea. De aici intervin si neintelegerile, din cauza faptului ca mama are un program alimentar bine stabilit, care de multe ori nu se potriveste cu nevoile de gust ale copilului.

Sfaturi practice

• Copilul trebuie sa manance la masa, fara sa aiba alta activitate in acelasi timp (privit la TV, jucat pe tableta etc.);
• Tineti cont de faptul ca principala forma de invatare este prin imitatie, in defavoarea mesajului verbal;
• Copilul trebuie intrebat ce vrea sa manance, dar trebuie sa existe si anumite reguli si interdictii (de exemplu, o regula simpla care stabileste ca prima data se mananca un fel principal si apoi desertul);
• Ziua incepe cu un mic dejun consistent;
• Seara, inainte de culcare, nu trebuie sa consume alimente greu digerabile, care-i pot perturba somnul.

Cu siguranta vor aparea si exceptii, dar important este sa respectam aceste lucruri in cea mai mare parte a timpului.

Rolul parintilor este acela de a-l ajuta pe copil sa-si dobandeasca o structura autonoma, in ritmul pe care el il impune. Un copil care este indemnat sa manance, chiar daca nu-i este foame, se va simti dominat si nu-si va putea cere drepturile.

Ionut Iamandi

Psiholog Clinician

Tel: 0720658591

Facebook: Spuse si Nespuse pe Divan