Ospetele traditionale de Craciun, prilej de bucurie si… probleme digestive

Timp estimat de citire4 minute, 36 secunde

Pe langa semnificatia religioasa a Craciunului, oamenii i-au dat, din cele mai vechi timpuri, si un inteles mai… „lumesc”, folosind momentul pentru a-si face cadouri, a canta colinde si a intinde ospete bogate. Daca aceasta laicizare a sarbatorii este sau nu oportuna, lasam pe seama altora sa se pronunte. Ceea ce ne intereseaza pe noi este masa propriu-zisa de Craciun, care ne poate, cu usurinta, transforma bucuria momentului in disconfort si prilej de regret.

 De la bun inceput, subliniem ca acest lucru se poate intampla doar daca dam dovada de lipsa de moderatie, si nu are nicio legatura cu bucatele de Craciun in sine.

Moderatia… de Craciun
Desigur, exista retete si feluri de mancare traditionale care folosesc metode gastrotehnice greoaie, transformand alimentele respective in probleme serioase pentru tubul nostru digestiv. ~n aceste conditii, vom avea de ales intre a „ciuguli” din ele sau a incerca sa le pregatim putin mai… dietetic. In principiu, daca nu suferim de o anumita afectiune a tubului digestiv sau glandelor anexe (ulcer, gastrita, colecistita, hepatita, enterocolite), nu exista fel de mancare interzis. Dar si daca avem astfel de afectiuni, putem gusta din feluri de mancare mai… „dificile”, cu conditia sa ne rezumam la o portie foarte mica. Alimentele nu sunt medicamente, de aceea cantitatile, atunci cand facem referire la ele, nu se exprima in miligrame si in zeci de grame. Atentie, deci, o sarma sau o feliuta de leber nu ne trimit cu certitudine pe patul de spital, cu conditia sa nu fie urmate de alte 10 sau 20!

Atentie la mezelurile de porc!

Traditia romaneasca spune ca porcul trebuie sa atinga greutati-record inainte de Ignat, iar aceasta face ca, la momentul respectiv, carnea animalului sa fie pur si simplu invadata de grasime, sporul ponderal fiind realizat numai pe seama tesutului adipos. Printre cele mai populare „porcarii” se numara: toba, leberul si caltabosul. Fiind consumate la scurt timp dupa preparare, nu ridica probleme deosebite cu privire la siguranta alimentului, cu conditia ca animalul sacrificat sa fi fost indemn din punct de vedere al trichinelozei. Daca nu aveti cum verifica acest lucru, este preferabil sa va limitati la acele mezeluri care mai pot fi tratate termic inca o data inainte de consum (carnat, caltabos).

 

Cei mai priceputi crescatori spun ca porcul ar trebui sa atinga maximum 100 de kilograme, moment la care el poate da un nivel ridicat de carne slaba, musculara, usor digerabila si, dupa unii, chiar comparabila din punct de vedere nutritional cu carnea de pasare.

 

Digestie ingreunata si… alte neplaceri
Deoarece materia prima folosita este bogata in grasime si colagen din tesuturile conjunctive, digestibilitatea mezelurilor traditionale este destul de dificila si indelungata. Chiar acolo unde nu se vede grasimea, ca in cazul leberului, puteti fi siguri ca ea exista din plin. Astfel de alimente sunt digerate cu mare greutate, ele stationeaza mult timp in stomac si pot declansa simptome cum ar fi greata, balonarea, varsaturile, arsurile epigastrice etc. Daca se adauga si o prajire prealabila, ca in cazul carnatilor, prin descompunerea grasimii rezultand compusi toxici si iritanti, problemele devin si mai complicate. In plus, este de retinut ca untura de porc este, ca si untura altor mamifere, bogata in acizi grasi saturati si colesterol, deci are o actiune nefasta pe lipidele circulante si pe activitatea aparatului cardiovascular. In concluzie, incercati sa alegeti mezelul care va place cel mai mult si limitati-va la 1-2 feliute. Daca toba a fost preparata cu multe ingrediente slabe, musculare, cum este limba, atunci ea poate fi o alegere inteleapta.

 

Piftia, delicatesa romaneasca
Compozitia ei este similara cu cea a tobei. Nu uitati ca aspicul se obtine prin fierberea prelungita a tesuturilor bogate in colagen, deci nu este usor digerabil! Alegeti o portie mica, preparata cu carne macra si curatati eventualul strat de untura care s-a separat la suprafata.

 

Misterul sarmalelor
Desi unii le considera alimente traditionale romanesti, ele sunt, de fapt, populare in toata zona Balcanilor si pot fi intalnite, intr-o forma oarecum modificata, si in alte zone ale Europei. Ele constituie piesa-forte a mesei de Craciun, la care nu se renunta niciodata. Intrebarea este daca sunt cu adevarat o problema din punct de vedere medical sau nu. Ei bine, materia prima, carnea care este folosita, reprezinta raspunsul la aceasta intrebare. Clasic, sarmalele sunt umplute cu carne grasa de porc, eventual amestecata cu putina carne de vita. Pentru un gust mai bun, in amstecul respectiv se adauga ceapa prajita si orez trecut si el printr-o scurta operatiune de prajire in ulei. Ceea ce rezulta este desigur foarte, foarte indigest, datorita lipidelor in exces. Adevarat, grasimea este cea care da gust bun si, mai mult, este usor de „inghitit” in sezonul rece, cand se efectueaza multe activitati fizic-solicitante afara, in frig, vant, zapada. Dar astazi prea rar suntem solicitati in acest sens, deci ar trebui sa optam pentru niste sarmale mai… dietetice. Indeosebi daca nu vrem sa ne comprmitem silueta si activitatea colecistului si a pancreasului.

Sarmale „light”
Alegeti sa umpleti sarmalele cu carne slaba, macra, fara colagen, nu prajiti ceapa din amestec sau chiar renuntati la ea. Ameliorati gustul sarmalelor prin adaos de ulei vegetal si bulion, iar la servire garnisiti-le cu iaurt, in loc de smantana grasa. Vor avea un gust minunat si nu vor fi urmate de nicio problema digestiva. Mai ales daca va limitati la un numar rezonabil..

Acestea fiind spuse, va uram un Craciun fericit si fara probleme digestive!

 

Dr. Corina-Aurelia Zugravu
Specialist igiena alimentatiei si nutritie

Disclaimer: Informatiile din acest articol apartin exclusiv autorului acestui material si redau o experienta personala in lupta cu kilogramele in plus. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop informativ.
Rezultatele nu sunt tipice, pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori.

Lasă un răspuns

Niciun comentariu