Ospețele tradiționale de Crăciun, prilej de bucurie și… probleme digestive

Timp estimat de citire:

5 minute, 16 secunde

Efi-Digest este un supliment alimentar pe bază de pancreatină, ideal în tulburările digestive cauzate de o secreție insuficientă de enzime pancreatice, fiind indicat în cazul meselor copioase, bogate în grăsimi și proteine. 

 De la bun început, subliniem că acest lucru se poate întâmpla doar dacă dăm dovadă de lipsă de moderație, și nu are nicio legătură cu bucătele de Crăciun în sine.

Moderația… de Crăciun

Desigur, există rețete și feluri de mâncare tradiționale care folosesc metode gastrotehnice greoaie, transformând alimentele respective în probleme serioase pentru tubul nostru digestiv. In aceste condiții, vom avea de ales între a „ciuguli” din ele sau a încerca să le pregătim puțin mai… dietetic. În principiu, dacă nu suferim de o anumită afecțiune a tubului digestiv sau glandelor anexe (ulcer, gastrită, colecistită, hepatită, enterocolite), nu există fel de mâncare interzis. Dar și dacă avem astfel de afecțiuni, putem gusta din feluri de mâncare mai… „dificile”, cu condiția să ne rezumăm la o porție foarte mică. Alimentele nu sunt medicamente, de aceea cantitățile, atunci când facem referire la ele, nu se exprimă în miligrame și în zeci de grame. Atenție, deci, o sarma sau o feliuță de leber nu ne trimit cu certitudine pe patul de spital, cu condiția să nu fie urmate de alte 10 sau 20!

Atenție la mezelurile de porc!

Tradiția românească spune că porcul trebuie să atingă greutăți-record înainte de Ignat, iar aceasta face ca, la momentul respectiv, carnea animalului să fie pur și simplu invadată de grăsime, sporul ponderal fiind realizat numai pe seama țesutului adipos. Printre cele mai populare „porcării” se numără: toba, leberul și caltabosul. Fiind consumate la scurt timp după preparare, nu ridică probleme deosebite cu privire la siguranța alimentului, cu condiția ca animalul sacrificat să fi fost testat din punct de vedere al trichinelozei. Dacă nu aveți cum verifica acest lucru, este preferabil să vă limitați la acele mezeluri care mai pot fi tratate termic încă o dată înainte de consum (cârnat, caltaboș).

Cei mai pricepuți crescători spun că porcul ar trebui să atingă maximum 100 de kilograme, moment la care el poate da un nivel ridicat de carne slabă, musculară, ușor digerabilă și, după unii, chiar comparabilă din punct de vedere nutrițional cu carnea de pasăre.

Digestie îngreunată și… alte neplăceri

Deoarece materia prima folosită este bogată în grăsime și colagen din țesuturile conjunctive, digestibilitatea mezelurilor tradiționale este destul de dificilă și îndelungată. Chiar acolo unde nu se vede grăsimea, ca în cazul leberului, puteți fi siguri că ea există din plin. Astfel de alimente sunt digerate cu mare greutate, ele staționează mult timp în stomac și pot declanșa simptome cum ar fi greața, balonarea, varsaturile, arsurile epigastrice etc. Dacă se adaugă și o prăjire prealabilă, ca în cazul cârnaților, prin descompunerea grăsimii rezultând compuși toxici și iritanți, problemele devin și mai complicate. În plus, este de reținut că untura de porc este, ca și untura altor mamifere, bogată în acizi grași saturați și colesterol, deci are o acțiune nefastă pe lipidele circulante și pe activitatea aparatului cardiovascular. În concluzie, încercați să alegeți mezelul care vă place cel mai mult și limitați-vă la 1-2 feliuțe. Dacă toba a fost preparată cu multe ingrediente slabe, musculare, cum este limba, atunci ea poate fi o alegere înțeleaptă.

Piftia, delicatesă românească

Compoziția ei este similară cu cea a tobei. Nu uitați că aspicul se obține prin fierberea prelungită a țesuturilor bogate în colagen, deci nu este ușor digerabil! Alegeți o porție mică, preparată cu carne macră și curățați eventualul strat de untură care s-a separat la suprafață.

Misterul sarmalelor

Deși unii le consideră alimente tradiționale românești, ele sunt, de fapt, populare în toată zona Balcanilor și pot fi întâlnite, într-o formă oarecum modificată, și în alte zone ale Europei. Ele constituie piesa-forte a mesei de Crăciun, la care nu se renunță niciodată. Întrebarea este dacă sunt cu adevărat o problemă din punct de vedere medical sau nu. Ei bine, materia primă, carnea care este folosită, reprezintă răspunsul la această întrebare. Clasic, sarmalele sunt umplute cu carne grasă de porc, eventual amestecată cu puțină carne de vită. Pentru un gust mai bun, în amstecul respectiv se adaugă ceapă prăjită și orez trecut și el printr-o scurtă operațiune de prăjire în ulei. Ceea ce rezultă este desigur foarte, foarte indigest, datorită lipidelor în exces. Adevărat, grăsimea este cea care dă gust bun și, mai mult, este ușor de „înghițit” în sezonul rece, când se efectuează multe activități fizic-solicitante afară, în frig, vânt, zăpadă. Dar astăzi prea rar suntem solicitați în acest sens, deci ar trebui să optăm pentru niște sarmale mai… dietetice. Îndeosebi dacă nu vrem să ne comprmitem silueta și activitatea colecistului și a pancreasului.

Sarmale „light”

Alegeți să umpleți sarmalele cu carne slabă, macră, fără colagen, nu prăjiți ceapa din amestec sau chiar renunțați la ea. Ameliorați gustul sarmalelor prin adaos de ulei vegetal și bulion, iar la servire garnisiți-le cu iaurt, în loc de smântână grasă. Vor avea un gust minunat și nu vor fi urmate de nicio problemă digestivă. Mai ales dacă vă limitați la un număr rezonabil..

Acestea fiind spuse, vă urăm un Crăciun fericit și fără probleme digestive.