Medicamentele pentru slăbit, pro și contra

Timp estimat de citire:

3 minute, 25 secunde

Tipuri de medicamente pentru slăbit – avantaje și dezavantaje

Anorexigenele reușesc să-și atingă scopul, dar au foarte multe efecte secundare, nocive pentru sănătate. Primele anorexigene conțineau substanțe apropiate de amfetamine cu rolul de a inhiba centrul foamei din hipotalamus. Însă, aceste substanțe provoacă adesea o uscăciune a cavității bucale, tahicardie, insomnii, amețeli, o anumită euforie și uneori dau dependență, când sunt administrate timp îndelungat. A doua generație de anorexigene provoacă efecte excitante mai slabe, dar persistente, ca și efecte adverse se asociază greața, constipația și somnolența, rămânând și riscul de dependență.

Extractele tiroidiene erau prescrise persoanelor cu insuficiență de secreție. Hormonii tirodieni cresc absorbția intestinală de glucoză, dar și catabolismul ei tisular și scad sinteza de colesterol, astfel organismul va consuma din rezerve la administrarea acestor produse. Provoacă scăderea masei adipoase, care se asociază cel mai adesea și cu o scădere a masei musculare. Efectele secundare sunt numeroase, ele antrenând o diminuare a rezistenței musculare la efort, tulburări comportamentale și psihice.

Diureticele sunt folosite în tratarea hipertensiunii arteriale și a consecințelor acesteia. Aceste substanțe elimină apa, scad tensiunea arterială, au efect asupra activității muschiului cardiac, reducându-i ritmul contracțiilor. Datorită capacității lor de a elimina apa, sunt utilizate pentru pierderea în greutate, însă cea care se pierde este apa și nu grăsimea. Riscul apariției unor tulburări secundare este foarte mare, precum: senzația de oboseală, amețeli, probleme cardiace. Acestea pentru că, odată cu apa, se pierd și săruri minerale cum ar fi: K, Na (potasiu, sodiu).

Noi produse pentru slăbit

“Mâncătorii de grăsime” sau fat-blocker sunt elaborate pe baza unei fibre alimentare numită citosan, care se presupune că topește grăsimea și o face neasimilabilă. Nu prezintă vreun pericol pentru sănătate și pot fi asociate unui regim de slăbire. Rezultatele sunt modeste însă.

Leptina este una dintre moleculele recent studiate de către cercetători, care au scos în evidență, la șoarecii suprapoderali, prezența unei gene susceptibile de a fabrica o proteină – leptina. Se presupune că leptina are un rol important în reglarea senzației de foame, ea având proprietatea de a transmite centrilor nervoși, în special hipotalamusului, un influx inhibitor în ceea ce privește consumul unui aliment, având în același timp un efect accelerator asupra cheltuielilor energetice. Experiențele făcute pe șoareci au arătat că, în absența leptinei, aceștia se îngrașă, iar injectarea de leptină le provoacă scădere în greutate. Experiență reluată pe om nu a avut rezultate atât de edificatoare. Oamenii obezi prezintă un nivel normal de leptină, uneori chiar mai mare decât al persoanelor neobeze, însă cercetările continuă.

Orlistatul este o substanță care este considerată o adevărată ”mâncătoare de grăsime”. Grăsimile, pentru a putea fi absorbite la nivelul intestinului, trebuie fragmentate, această fracționare făcându-se cu ajutorul enzimei numită lipază. Orlistatul se prezintă ca o antilipaza cu proprietatea de a inhiba această fragmentare a moleculelor grase, făcându-le neasimilabile. Permite eliminarea prin materiile fecale a 30% din grăsimile ingerate în timpul mesei. Este foarte bun asociat unui regim de slăbire, fiind indicat persoanelor cu obezitate al căror IMC (indice de masă corporală) este peste 30.

Având în vedere toate acestea, este foarte important ca decizia administrării unui medicament de slăbit să fie luată împreună cu medicul dumneavoastră, acesta luând în calcul posibilele efecte adverse, dar și patologia asociată a celui care dorește să scadă în greutate.