Noțiuni de bază despre glicemie: termeni pe care trebuie să-i știi

În momentul în care intri în contact cu informațiile legate de diabet și nivelul zahărului din sânge, poți avea impresia că-i vorba de o cu totul altă limbă. Ca să-ți fie mai ușor să te descurci în hățișul terminologiei medicale, ți-am pregătit un mini glosar în care am inlcus cuvintele și expresiile care cel mai probabil te pun în încurcătură.

Glucoză plasmatică/serică

Pe scurt, termenul e utilizat atunci când se face referire la nivelul zahărului din sânge, adică la glicemie. Glucoza este cel mai important tip de zahăr pe care corpul îl utilizează pentru energie. Rezultă în urma digestiei carbohidraților din mâncare, după care ajunge în fluxul sangvin pentru a fi transportat către celule. Nivelul „zahărului din sânge” – altfel spus, cantitatea de glucoză prezentă în sânge – se măsoară în miligrame per decilitru (mg / dL).

Hiperglicemie și hipoglicemie

Făcând uz de aceste două cuvinte, medicii le comunică adesea pacienților că au nivelul glucozei din sânge fie peste, fie sub limitele normale. În general, hiperglicemia desemnează valori glicemice de peste 160 mg / dL, însă este posibil ca pentru anumite persoane medicul curant să stabilească o țintă diferită. Uneori, oamenii au glicemia crescută chiar de dimineață, iar în astfel de cazuri se vorbește despre „fenomenul zorilor”. Pe de altă parte, hipoglicemia desemnează valori glicemice mai mici de de 70 mg / dL; starea e, de obicei, însoțită de simptome greu de ignorat: slăbiciune, tremurături, paloarea feței, foame puternică, dureri de cap, amețeală, somnolență, confuzie, tulburări de vedere etc.

Efectul Somogyi

Numit și „efectul de recul”, termenul face referire la momentul în care glicemia crește foarte mult după ce a fost foarte scăzută. Se întâmplă, de obicei, în somn. Dacă survine frecvent, poate fi necesară verificarea glicemiei și timpul nopții. Adeseori, efectul Somogyi poate fi prevenit luând o gustare seara sau prin reglarea dozei de insulină.

Insulină bazală

Este o componentă esențială în managementul diabetului, întrucât acționează ca o insulină de fundal: se absoarbe încet și are un efect de durată. Rolul ei este acela de a stabiliza nivelul zahărului din sânge între mese și peste noapte. Persoanele cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să administreze acest tip de insulină pe tot parcursul vieții, încă de la debutul bolii, dat fiind că pancreasul lor nu produce insulină deloc sau într-o cantitate suficientă. În cazul diabetului de tip 2, insulina bazală e posibil să nu fie necesară, cel puțin nu în stadiile de început. Aceasta deoarece corpul încă mai poate produce insulină, iar schimbările de dietă, activitatea fizică și medicația orală pot ajuta considerabil la ameliorarea rezistenței la insulină și, pe cale de consecință, la folosirea hormonului în mod corespunzător.

Insulină bolus

Sună aproape identic cu cuvântul „bonus” și cam asta este: insulina suplimentară care se administrează la orele mesei (pentru prelucrarea carbohidraților consumați) sau atunci când trebuie redusă glicemia. Este un tip de insulină diferită de cea bazală, întrucât, spre deosebire de aceasta, are o acțiune rapidă. Folosite împreună, aceste două tipuri de insulină (bazală și bolus) permit realizarea unui control glicemic optim, prim mimarea acțiunii asigurate de secreția fiziologică de insulină.