Utilizata inca din antichitate, atat ca medicament, cat si la ritualuri si ceremonii, mierea este cel mai puternic energizant natural, cu un continut de peste 400 de substante organice, avand multiple utilizari dietetice si terapeutice.

Mierea – de mai multe tipuri

• miere de flori (florala), provenita din prelucrarea nectarului si polenului cules de albine din florile plantelor melifere.
• miere de mana (extraflorala), provenita de pe alte parti ale plantei, în afara de flori, mana fiind un produs obtinut indirect, prin intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor si lachnidelor, care se hranesc cu sucurile plantelor si elimina apoi zaharurile de care nu mai au nevoie. Are proprietati laxative mai puternice si elimina toxinele din corp.

Dupa speciile de plante melifere de la care albinele au adunat nectarul:

• miere monoflora, provenita integral (sau în mare parte) din nectarul florilor unei singure specii: salcam, tei, floarea-soarelui, menta, zmeura, trifoi, mac.
• miere poliflora, provenita din prelucrarea unui amestec de nectar de la florile mai multor specii de plante.

Compozitia chimica a mierii

Numerosi factori influenteaza compozitia chimica a acestui produs minune – mierea: calitatea si compozitia materiei prime (nectar sau mana, abundenta acesteia, factorii climatici, modul de exploatare a albinelor, modul de recoltare, conditionarea si conservarea).
In compozitia mierii intra:

• apa biologica obtinuta din plante; concentratia normala a apei în miere este între 17-23%;
• polen (pana la 1%);  
• substante zaharoase (fructoza, glucoza 65-75%, maltoza, zaharoza);
• substante nezaharoase.

Glucoza si fructoza intervin direct în metabolismul uman, ele asigurand energia necesara organismului si favorizand formarea si hranirea celulelor nervoase.

Mierea mai contine o serie de vitamine (cele din complexul B, si in cantitati mai mici vitaminele C, A, K, D), care provin în exclusivitate din polenul si nectarul plantelor.
Mineralele prezente in miere intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman sunt foarte numeroase, variind in functie de tipul de miere: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, la care se adauga cantitati mici de seleniu, crom si iod.

Enzimele, adaugate mai ales de albine (carbohidrazele: zaharaza si amilaza), ii dau o valoare terapeutica foarte mare.
Contine si diversi acizi (explica pH-ul mierii usor acid) .

Valorile nutritionale ale mierii

• 100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin:
• 0,4% proteine (printre care 12 aminoacizi cum ar fi: leucina, alanina, metionina);
• 81,3% zaharuri (38,19% fructoza; 31,28% glucoza; 5% zaharoza; 6,83 % maltoza si alte dizaharide, aceasta in timp ce zaharul contine 0,1% apa si 99,9% zaharoza);
• vitamine (B1, B2, B6, C, PP) 3,01%;
• 15% apa;
• 0,2% substante minerale (calciu, magneziu, fosfor, fier, cupru, mangan, zinc, siliciu, sodiu, sulf).
• in proportie de 0,09% se mai gasesc amestecuri de: acid pantotenic, acid nicotinic, acid folic, fermenti, hormoni, antioxidanti, factori antibiotici, urme de polen.

Proprietatile terapeutice ale mierii:

Toate aceste elemente fac ca acest produs sa fie cel mai puternic energizant natural, avantajul fiind acela ca substantele continute sunt foarte usor de asimilat si nu mai necesita o prelucrare speciala prin digestie.

Mierea de albine nu are doar calitati nutritive ci, în urma studiilor, s-a demonstrat ca are si o actiune terapeutica eficienta, ce se exercita atat asupra afectiunilor digestive, cat si în afectiunile hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii, afectiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutritie si cele infectioase, în afectiunile sangvine si în cele cutanate.  

Stimuleaza digestia si metabolismul si regleaza activitatea principalelor glande din corp producatoare de hormoni.

Inlocuiti zaharul cu mierea si veti avea o sanatate deplina!

Pot fi tratate cu ajutorul mierii bolile nervoase, precum insomnia, epuizarea psihica sau hiperexcitabilitatea nervoasa, primul pas fiind inlocuirea totala din alimentatie a zaharului cu miere.

Deosebirea esentiala a mierii de albine de zaharul comercial consta în continutul sau ridicat în unele substante nezaharoase (microelemente, enzime, acizi organici si vitamine), care îsi exercita efectul pozitiv atat prin actiunea de reglare a unor functii importante ale organismului, dar si contribuind la conferirea calitatilor gustative specifice (“gust de miere”).

Contraindicatii

Mierea are si contraindicatii pentru pacientii care sufera de obezitate, diabet zaharat, tulburari glicoregulatorii, insuficienta pancreatica exocrina si pentru pacientii gastrectomizati, cat si în anumite tulburari alergice.Indicatiile apiterapice vor fi facute numai de catre medicul specialist, iar tratamentele vor fi aplicate sub directa sa supraveghere, avandu-se în vedere actiunile farmaco-fiziologice generale si specifice ale produsului apiterapic, starea pacientului si evolutia bolii.

Important! Copiii sub un an nu au voie sa consume miere! Mierea poate fi o sursa potentiala de spori de clostridium botulinum, care nu afecteaza tinerii si adultii cu o microflora intestinala normala, dar care poate declansa botulismul infantil la unii copii sub un an.

Un cocktail de vitamine, enzime si hormoni naturali: HIDROMELUL

Mod de preparare: 

Intr-o sticla de un litru se pun 6-8 linguri de miere poliflora (preferabil lichida), o jumatate de lingurita de polen de albine si se completeaza restul cu apa plata. Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat timp de 2 zile, la temperatura camerei, agitandu-se de 3-4 ori pe zi. Rezulta o bautura cu un gust placut, slab alcoolizata, cu efecte stimulente, tonice. Se consuma 2-3 pahare pe zi, de preferinta pe stomacul gol.
 

Intrebuintari terapeutice:  Hidromelul este unul din cele mai vechi  stimulente afrodisiace cunoscute, fiind un remediu contra sterilitatii, frigiditatii si impotentei. O cura de cateva zile cu hidromel rezolva eficient carentele de minerale si oligoelemente.

Lucia Comanescu