Noutăți despre o metodă în trend: postul intermitent

Una din metodele recente care a fost aplicată nu numai pentru scăderea în greutate, dar și pentru obținerea unor eventuale avantaje pentru sănătate este postul intermitent. Acesta este un model de comportament alimentar în care alternează perioade în care se mănâncă extrem de puțin sau chiar deloc (perioadele de restricție calorică) cu perioade în care se mănâncă în mod normal.  

El poate îmbrăca diferite forme, existând numeroase variante, mai greu sau mai ușor de pus în practică. Desigur, există și o variație individuală de reacție. Unii oameni nu au probleme chiar și cu variantele mai stricte (de tipul 5:2, unde două zile pe săptămână se ține post negru), pe când alții întâmpină dificultăți și la variantele simple, la care perioada în care se mănâncă în decursul unei zile e limitată la câteva ore. Ei bine, o astfel de variantă a fost în atenția unui studiu științific recent. Trebuie subliniat faptul că postul intermitent, deși pare avantajos în multe circumstanțe, nu a fost încă integral validat de cercetarea științifică. Mai precis, deși pare a fi asociat cu multe efecte pozitive constatate empiric, nu își confirmă utilitatea întotdeauna atunci când este supus unor studii ce respectă normele stricte ale cercetării științifice.

Studiu asupra postului intermitent

O forma de post intermitent este “time restricted feeding (TRF)” – restrângerea perioadei de consum de hrană, care înseamnă că se poate mânca numai într-un anumit interval de timp în decursul unei zile. În articolul de față ne vom referi la un studiu care a investigat un TRF în care postul durează 16-20 de ore, iar în restul de 4-8 ore se pot consuma alimente. Studiul a fost efectuat la universitatea din California și a fost publicat recent într-o revistă științifică de renume (JAMA Internal Medicine).

Post intermitent vs dietă clasică

În studiu s-au comparat efectele acestei diete cu un model clasic de tipul consumului a 3 mese pe zi, asupra greutății și compoziției corporale, ca și asupra unor markeri metabolici. Subiecții au fost în număr de 116, în intervalul de vârstă 16-64 de ani, toți fiind cel puțin supraponderali. Ei au fost împărțiți, pe baza echivalenței de vârstă, sex și indice de masă corporală, în două grupuri, unul cu post intermitent, celălalt cu trei mese pe zi. Subiecții din grupul cu post intermitent au fost liberi să mănânce oricât au dorit intre orele 12 și 20, în restul de 16 ore având voie să consume doar băuturi cu valoare calorică nulă. Grupul de control a putut consuma 3 mese și gustări. Niciunul dintre participanți nu a fost instruit în plus cu privire la câte calorii are voie să consume, la ce grupe alimentare trebuie să se rezume sau la câtă mișcare trebuie să facă. Studiul a durat 12 săptămâni.

Indicatorii măsurați au fost greutatea corporală, măsurată zilnic și transmisa investigatorilor, compoziția corporală (masa slabă, masa grasă, măsurate prin DEXA) și markeri precum insulina, glucoza sanguină, consumul total energetic etc.

Rezultatele extrem de interesante

Ambele grupuri au scăzut în greutate, aproximativ 850 g la grupul cu post intermitent și 700 g la grupul martor, valori care nu au fost semnificativ diferite. Desigur, acestea au fost valorile medii, valorile individuale fiind variate, pentru că și metabolismul oamenilor nu este la fel. Unii participanți au scăzut mai mult, alții, mai puțin, unii nu au scăzut deloc, iar un număr mic de indivizi… s-a îngrășat. Compoziția corporală nu s-a modificat nici ea substanțial, deși la grupul cu post intermitent s-a putut observa o reducere mică a masei de țesuturi slabe, care poate însemna o scădere nedorită a maselor musculare.

În ceea ce privește parametrii metabolici, deși multe articole au “lăudat” postul intermitent ca ar interveni substanțial în normalizarea lor, în studiul de față nu au apărut niciun fel de avantaje Mai ales în ceea ce privește glicemia și insulina sau lipidele plasmatice (colesterol, trigliceride), nu au fost constatate niciun fel de ameliorări.

În ciuda faptului că studiul nu a fost de mare amploare, el are multe puncte forte, printre care amintim metodologia extrem de corectă și folosirea unui grup martor, cu care s-au putut face comparații edificatoare. Mai mult, în prelucrarea statistică a rezultatelor s-a avut în vedere corectarea pentru multiple variabile, astfel încât să avem o viziune clară asupra factorilor care au intervenit în mod direct la modificările constatate. În plus, participanții au fost “acasă”, deci în lumea reala, ceea ce are o importanță practică deosebită. Totuși au existat și puncte negative, cum ar fi acela ca nu s-a urmărit exact ce s-a mâncat în cele 12 săptămâni de către fiecare individ în parte și s-a permis consumul de alimente doar în a doua perioadă a zilei pentru lotul de lucru.

Ce concluzii putem trage în acest moment?!

Studiul prezentat este științific, bine condus, deci rezultatele sale sunt de încredere. Se poate observa că postul intermitent nu a oferit niciun avantaj în raport cu un model de alimentare clasic, cu 3 mese pe zi. Exagerarea avantajelor postului intermitent nu își găsește acoperire în realitate. Fiecare om este însă construit altfel, așa încât rezultatele pot fi diferite. Un element care a putut interveni și care nu poate fi corectat este faptul că oamenii, știind că fac parte dintr-un studiu, se vor comporta și vor mânca mai sănătos decât în condiții de viață normale. La postul intermitent a apărut chiar un aspect negativ serios:  reducerea masei de țesut slab. Desigur, factorii pot fi diverși, unul care are o probabilitate ridicată de a fi intervenit este reducerea aportului de proteine, de care trebuie să avem întotdeauna grijă.