Din misterele aditivilor alimentari

Timp estimat de citire3 minute, 34 secunde

Aditivii alimentari sunt parte a multora dintre produsele alimentare pe care noi le consumam in fiecare zi. Ei le ajuta sa nu se deterioreze foarte repede, dau culoare, gust, elasticitate sau leaga diferite componente ale alimentului. E-urile, aşa cum sunt denumiti standard aditivii, prin simpla lor prezenta într-un aliment, determina îngrijorarea consumatorului. Avem motive reale sa ne temem?

 

Aditivii sunt o inventie foarte veche – metode precum conservarea alimentelor in saramura sau afumatul au fost folosite pentru pastrarea produselor inca de acum 2000 de ani. Aditivii au fost utilizati apoi pentru a da un aspect estetic alimentelor si un gust mai bun. In ultimii 40 de ani, dezvoltarea stiintei si a tehnologiei a adus cu sine folosirea aditivilor alimentari la scara larga si cu costuri de productie reduse. Sunt folositi pentru mentinerea calitatii nutritive a produselor alimentare (previn degradarea vitaminelor, aminoacizilor esentiali si a grasimilor nesaturate continute in produse). Sunt un adjuvant important pentru persoanele care au nevoie de produse specifice, de exemplu pentru diabetici. Ei mentin si imbunatatesc proprietatile produselor, precum: textura, consistenta, gustul, aroma si culoarea; ajuta in procesul de preparare sau la impachetarea, transportul si depozitarea acestora.

De unde provin aditivii?
Aditivii care pot fi adaugati in produsele alimentare deriva din patru surse principale:
 – din plante – agentii de coagulare extrasi din fructe si alge de mare; colorantii extrasi din seminte, fructe si legume; aditivi care fac fructele mai acide, asa cum este acidul tartric.
– din produse identice cu cele naturale – doar ca sunt dezvoltate fie chimic, fie prin fermentare. Un exemplu sunt antioxidantii, precum acidul ascorbic sau vitamina C, proveniti din fructe si tocoferolul sau vitamina E provenit din uleiurile vegetale; colorantii precum beta-carotenul sau vitamina A care se regasesc in fructe si legume, precum morcovi, visine, sfecla, ardei rosu, tomate, struguri negri, coacaze negre etc.
– substante modificate natural – precum emulsificatorii, care sunt derivati din uleiurile comestibile si din acizii organici; agentii de coagulare, precum amidonul modificat sau celuloza modificata; indulcitorii precum sorbitolul si maltitolul.
– produse dezvoltate de om – in anumite cazuri, se folosesc produse sintetice special dezvoltate de catre om pentru a fi folosite ca aditivi.

Pentru a putea fi utilizati in alimentele destinate consumului uman, principala caracteristica a aditivilor alimentari o reprezinta absenta potentialului daunator asupra sanatatii umane. Inainte de folosirea aditivilor in produse, acestia sunt riguros testati pentru a li se demonstra siguranta.

Forurile internationale vegheaza  
Aportul maxim de aditivi in alimentatia zilnica a unei persoane este stabilit de catre foruri specializate, acreditate international, printre care: Comitetul de Experti in Aditivi Alimentari (JECFA), Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura a Natiunilor Unite (FAO) si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS).
Aceste foruri stabilesc si cerintele conform carora aditivii alimentari pot fi inclusi in compozitia produselor alimentare.

Punerea pe piata a unui aditiv alimentar nou in statele membre ale Uniunii Europene se face cu aprobarea Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentului (EFSA) si nu este un proces usor de urmat. Membrii EFSA sunt oameni de stiinta independenti care au o experienta indelungata in ceea ce priveste siguranta produselor. Directiva Cadru cu privire la Aditivii Alimentari (Directiva 89/107/EEC) stipuleaza foarte clar ca niciun aditiv nu va fi autorizat si introdus pe piata fara acordul EFSA care sa ateste siguranta aditivului respectiv.

In concluzie, aditivii alimentari se folosesc de mult timp, dar numarul si rolul lor au crescut foarte mult in epoca moderna odata cu dezvoltarea industriei alimentare. Prin urmare, pentru evitarea sau scaderea eventualelor riscuri asupra sanatatii umane sunt necesare cunoasterea lor cat mai amanuntita si respectarea cu strictete a normelor legale de utilizare.

Dozele maxime admise sunt, in general, de 100 de ori mai mici decat limita inferioara la care un aditiv poate reprezenta un risc pentru sanatate.

Dr. Daniela Nuta,
Institutul de Sanatate Publica Bucuresti

 

Acest articol face parte din „Programul pentru un stil de viata sanatos”, initiat de CNA si IAA, fiind realizat cu sprijinul Fundatiei Pentru o Alimentatie Sanatoasa (FPAS). Prin “Programul pentru un stil de viata sanatos”, romanilor le este atrasa atentia asupra mancarii consumate in exces si a sportului practicat in minus. De asemenea, le sunt oferite alternative sanatoase, la indemana tuturor, pentru un stil de viata echilibrat, cu putin din fiecare si multa miscare. Mai multe detalii pe:

 

www.putindinfiecare.ro

Disclaimer: Informatiile din acest articol apartin exclusiv autorului acestui material si redau o experienta personala in lupta cu kilogramele in plus. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop informativ.
Rezultatele nu sunt tipice, pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori.

Lasă un răspuns

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si transmiterii de comentarii. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Sunt de acord cu politica de confidentialitate

Niciun comentariu

Politica de confidentialitate