Timp estimat de citire:

3 minute, 27 secunde

Oamenii au inceput sa foloseasca condimentele odata ce au invatat sa gateasca; primele marturii despre utilizarea lor dateaza de acum 9000 de ani. Indigenii din Mexic foloseau chili pentru a-si condimenta mancarea inca din anul 7000 i.Hr. In Antichitate, condimentele nu erau folosite exclusiv pentru imbunatatirea gustului – se credea ca adaugarea unui condiment in mancare proteja de boli. Medicina „ierburilor” era foarte populara atat in Grecia, cat si in Roma Antica, faimosul Hipocrate descriind in cartea sa peste 200 de ierburi medicinale. De unde proveneau condimentele? Erau aduse cu caravanele din India si China pe Drumul Matasii, ruta comerciala care a legat Europa de Asia sute de ani. Mai tarziu, in Evul Mediu, condimentele au devenit printre cele mai exclusiviste marfuri in Europa – piperul negru valora cat greutatea lui in aur, o jumatate de kilogram de sofran costa cat un cal, iar pe o jumatate de kilogram de ghimbir puteai cumpara o oaie. Odata cu stapanirea Lumii Noi (sec. XVI), condimentele au devenit obiectul de disputa al puterilor coloniale – Spania, Portugalia, Franta, Olanda, monopol care s-a incheiat abia dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, cand din 1945, condimentele au inceput sa fie frumos ambalate si sa se regaseasca in camarile gospodinelor din lumea intreaga.       

Foaie verde de piper
Sa incepem asadar cu cel mai cunoscut dintre ierburile aromate – piperul, care, alaturi de sare, este cel mai popular condiment. Planta de piper este agatatoare, cu frunzele vesnic verzi si ajunge la maturitate abia la 8 ani. Piperul este originar din India, tara fiind si principala producatoare. In mod traditional, boabele de piper sunt folosite pentru asezonarea mancarurilor grele, dar fac parte si din amestecuri de condimente, precum curry. 

Pentru o bucatarie picanta
Sunt nu mai putin de cinci tipuri de piper. Piperul verde se recolteaza inainte de coacere si se mureaza in sare. Este foarte aromat si sunt multe modalitati de a-l folosi. Asezoneaza cu piper verde legumele murate, vanatul, mielul, friptura de porc sau pastele. Capsunile cu piper verde pot fi o experienta culinara deosebita. Piperul negru este iute. Foloseste-l pentru gratar, supe, tocanite etc. Piperul alb este fin si putin iute. Adauga-l la salate, la sosurile usoare si la pestele la cuptor. Piperul rosu este cultivat in Brazilia si boabele sale nu sunt iuti, ci putin picante si dulci. Piperul lung este la fel de iute ca cel negru, dar si putin dulce-acrisor. Se foloseste proaspat macinat. 

Proprietati terapeutice
Uleiurile volatile din compozitia chimica au un rol important in stimularea digestiei si a sistemului imunitar, stoparea starilor de greata si voma, detoxifierea ficatului. De asemenea, piperul actioneaza asupra aparatului cardiovascular si grabeste arderile de grasimi. Condimentul are un efect antiinfectios foarte puternic asupra cailor respiratorii si este un bun anestezic al terminatiilor nervoase de la nivelul gatului. Din doua varfuri de cutit de piper adaugate in patru lingurite de miere si putina zeama de lamaie obtii un tratament foarte bun pentru tusea uscata si cea iritativa. Piperul este un bun remediu si pentru gripa in faza incipienta. Prepara o infuzie din doua varfuri de cutit de piper negru, doua varfuri de cutit de scortisoara si un varf de cutit de cuisoare. Lasa la infuzat aproximativ zece minute, apoi filtreaza si bea ceaiul fierbinte. Condimentul are si cateva contraindicatii. “El creste tensiunea, agraveaza gastrita hiperacida si este contraindicat in boli precum hipertensiune arteriala, dureri laringo-faringiene si afectiuni oftalmologice. Datorita proprietatilor excitante pe care le are, piperul trebuie consumat cu prudenta in cazul in care persoana in cauza prezinta stari de agitatie sau tulburari ale sistemului nervos”, spune dr. Ioan Dedu, medic specialist in diabet, nutritie si boli metabolice.