Oul – un aliment cu adevarat special

Timp estimat de citire:

3 minute, 57 secunde

Poate cel mai frecvent dezbatuta este diferenta de compozitie intre albus si galbenus, acesta din urma, prin continutul de colesterol, fiind considerat nesanatos. Totusi, galbenusul concentreza toate vitaminele liposolubile ale oului (A, D, E, K) si un mare procent din cele hidrosolubile, cu exceptia vitaminei B2, care este distribuita uniform in masa oului. El este bogat in substante carotenoide (luteina si zeaxantina) care, impreuna cu zincul si vitaminele A si E continute in ou, previn cataracta si alte boli degenerative ale ochiului datorate varstei. Elementele minerale se concentreza si ele in galbenus. Un ou de gaina mediu contine fosfor, potasiu, sodiu, calciu, sulf, magneziu si fier. Desi oul contine o cantitate mare de colesterol, efectele aterosclerotice ale acestuia sunt contracarate de ceilalti nutrienti (minerale, colina, proteine, acizi grasi nesaturati).

Colina, o substanta ce face parte din complexul vitaminic B, se gaseste in cantitati importante in galbenusul oului. Ea este esentiala in dezvoltarea sistemul nervos al fatului, are rol important in procesele de memorare si invatare.

Albusul, bogat in proteine
Albusul contine cantitati mici de glucide, el fiind de fapt o solutie de proteine al caror reprezentant principal este ovoalbumina. Proteinele din albus cuprind toti aminoacizii esentiali, atat de bine proportionati, incat oul a devenit referinta standard pentru compararea calitatii proteinelor din alte alimente. Albusul nu contine grasimi sau colesterol.

Datorita efectului redus de stimulare a secretiei gastrice, absentei celulozei si utilizarii digestive aproape integrale, oul este indicat persoanelor cu gastrita hiperacida, ulcer sau enterocolita.

Exista diferente intre ouale diverselor specii de pasari?
Ouale de gaina si gasca au in medie 14% proteine, iar cele de curca si rata – 13%. Proportia de grasimi variaza si ea in functie de specie. Cele mai grase sunt ouale de gasca si rata. In ceea ce priveste micronutrientii (vitaminele si mineralele), compozitia este asemanatoare, cu o exceptie: ouale de rata si gasca contin de 3-4 ori mai multa vitamina B12 fata de cele de gaina si curca. Ouale de prepelita sunt mult mai bine tolerate, fiind dovedita eficienta lor in tratamentul unor afectiuni alergice (extract de ou de prepelita folosit ca remediu homeopat). Comparativ cu oul de gaina, raportat la 100 g, oul de prepelita contine cantitati mai mari de calciu, fier, magneziu, vitamina B12 si de aproape 4 ori mai multa vitamina B2.

Sub ce forma si cand pot fi consumate ouale?
Digestia oului se face relativ usor. Cele mai indicate sunt oul fiert moale si ochiul romanesc. Ouale crude nu sunt recomandate, ele fiind frecvent contaminate cu germeni. In plus, consumate crude, ouale trec repede in intestin, iar proteinele din albus raman nedigerate si irita mucoasa digestiva. Momentul din zi cand mancam oul este si el foarte important pentru o buna asimilare a compusilor nutritivi, specialisii in alimentatie confirmand zicala: “oul, dimineata este medicament, la pranz, aliment, iar seara, otrava”.

Sunt indicate ouale in regimurile de slabire?
Furnizand organismului proteine de cea mai buna calitate, numeroase vitamine si minerale, toate acestea cu doar 75 Kcal/ 50 g, oul este un aliment benefic in regimurile de slabire. Cel mai recomandat este oul fiert tare care se digera mai lent. Cura de albus fiert poate fi utilizata si ea in regimurile hipocalorice. Cercetatorii americani au aratat ca un mic dejun format din oua determina o senzatie de satietate si o scadere in greutate mai mari comparativ cu unul cu aceeasi cantitate de calorii alcatuit din paine sau carne.

Care este ratia de oua?
Pentru copii si adolescenti se recomanda 6-7 oua/saptamana, iar pentru femeile in perioada maternitatii ratia optima este de 4-5 oua/saptamana. In cazul adultilor, sunt indicate 3-4 oua/saptamana. Consumul de oua trebuie redus la persoanele in varsta, la cei cu diabet zaharat, dislipidemie, ateroscleroza, litiaza biliara sau afectiuni inflamatorii ale cailor biliare.

Alergia la ou
Nu de putine ori, oul poate determina reactii alergice. Acestea reprezinta un raspuns imun exagerat fata de proteinele continute in special in albusul de ou. Desi pot sa apara si la varsta adulta, cele mai frecvente reactii alergice se produc la copii, in special sub un an, iar in 2/3 din cazuri dispar inaintea varstei de 7 ani. Mai mult de jumatate dintre copiii cu alergie prezinta simptome in primele minute dupa consumul unui ou pentru prima data. Acestea constau in: roseata la nivelul fetei, respiratie suieratoare, stranut, dureri de cap, varsaturi, iar mai tarziu apar tumefieri si eczeme la nivelul pielii. Socul anafilactic este o complicatie rara. Tratamentul termic corect si dispersarea oului in alte preparate culinare pot inlatura sau atenua aceste efecte.