Oul – un aliment cu adevărat special
Caracterizat printr-un conținut bogat în proteine cu valoare biologică înaltă (superioare celor din lapte și carne), vitamine și minerale, oul constituie un produs de bază în alimentație. Îți prezentăm proprietățile acestui aliment, pentru a-l putea integra cu succes într-o dietă sănătoasă.
12.02.2024
Timp estimat de citire:
4 minute, 54 secundePoate cel mai frecvent dezbătută este diferența de compoziție între albuș și gălbenuș, acesta din urmă, prin conținutul de colesterol, fiind considerat nesănătos. Totuși, gălbenușul concentreza toate vitaminele liposolubile ale oului (A, D, E, K) și un mare procent din cele hidrosolubile, cu excepția vitaminei B2, care este distribuită uniform în masa oului. El este bogat în substanțe carotenoide (luteină și zeaxantină) care, împreună cu zincul și vitaminele A și E conținute în ou, previn cataracta și alte boli degenerative ale ochiului datorate vârstei. Elementele minerale se concentreza și ele în gălbenuș. Un ou de găină mediu conține fosfor, potasiu, sodiu, calciu, sulf, magneziu și fier. Deși oul conține o cantitate mare de colesterol, efectele aterosclerotice ale acestuia sunt contracarate de ceilalți nutrienți (minerale, colină, proteine, acizi grași nesaturați).
Colina, o substanță ce face parte din complexul vitaminic B, se găsește în cantități importante în gălbenușul oului. Ea este esențială în dezvoltarea sistemul nervos al fătului, are rol important în procesele de memorare și învățare.
Albușul, bogat în proteine
Albusul conține cantități mici de glucide, el fiind de fapt o soluție de proteine al căror reprezentant principal este ovoalbumina. Proteinele din albuș cuprind toți aminoacizii esențiali, atât de bine proportionati, încât oul a devenit referință standard pentru compararea calității proteinelor din alte alimente. Albusul nu conține grăsimi sau colesterol.
Datorită efectului redus de stimulare a secreției gastrice, absenței celulozei și utilizării digestive aproape integrale, oul este indicat persoanelor cu gastrită hiperacidă, ulcer sau enterocolită.
Există diferențe între ouăle diverselor specii de păsări?
Ouăle de găină și gâscă au în medie 14% proteine, iar cele de curcă și rață – 13%. Proporția de grăsimi variază și ea în funcție de specie. Cele mai grase sunt ouăle de gâscă și rață. În ceea ce privește micronutrientii (vitaminele și mineralele), compoziția este asemănătoare, cu o excepție: ouăle de rață și gâscă conțin de 3-4 ori mai multă vitamina B12 față de cele de găina și curcă. Ouăle de prepeliță sunt mult mai bine tolerate, fiind dovedită eficiența lor în tratamentul unor afecțiuni alergice (extract de ou de prepeliță folosit ca remediu homeopat). Comparativ cu oul de găină, raportat la 100 g, oul de prepeliță conține cantități mai mari de calciu, fier, magneziu, vitamina B12 și de aproape 4 ori mai multă vitamina B2.
Sub ce formă și când pot fi consumate ouăle?
Digestia oului se face relativ ușor. Cele mai indicate sunt oul fiert moale și ochiul românesc. Ouăle crude nu sunt recomandate, ele fiind frecvent contaminate cu germeni. În plus, consumate crude, ouăle trec repede în intestin, iar proteinele din albuș rămân nedigerate și irită mucoasa digestivă. Momentul din zi când mâncăm oul este și el foarte important pentru o bună asimilare a compusilor nutritivi, specialisii în alimentație confirmând zicala: “oul, dimineața este medicament, la prânz, aliment, iar seara, otravă”.
Sunt indicate ouăle în regimurile de slăbire?
Furnizând organismului proteine de cea mai bună calitate, numeroase vitamine și minerale, toate acestea cu doar 75 Kcal/ 50 g, oul este un aliment benefic în regimurile de slăbire. Cel mai recomandat este oul fiert tare care se digeră mai lent. Cura de albuș fiert poate fi utilizată și ea în regimurile hipocalorice. Cercetătorii americani au arătat că un mic dejun format din ouă determină o senzație de sățietate și o scădere în greutate mai mari comparativ cu unul cu aceeași cantitate de calorii alcătuit din pâine sau carne.
Care este rația de ouă?
Pentru copii și adolescenți se recomandă 6-7 ouă/săptămână, iar pentru femeile în perioada maternității rația optimă este de 4-5 ouă/săptămână. În cazul adulților, sunt indicate 3-4 ouă/săptămână. Consumul de ouă trebuie redus la persoanele în vârstă, la cei cu diabet zaharat, dislipidemie, ateroscleroză, litiază biliară sau afecțiuni inflamatorii ale căilor biliare.
Alergia la ou
Nu de puține ori, oul poate determina reacții alergice. Acestea reprezintă un răspuns imun exagerat față de proteinele conținute în special în albusul de ou. Deși pot să apară și la vârstă adultă, cele mai frecvente reacții alergice se produc la copii, în special sub un an, iar în 2/3 din cazuri dispar înaintea vârstei de 7 ani. Mai mult de jumătate dintre copiii cu alergie prezintă simptome în primele minute după consumul unui ou pentru prima dată. Acestea constau în: roșeață la nivelul fetei, respirație șuierătoare, strănut, dureri de cap, vărsături, iar mai târziu apar tumefieri și eczeme la nivelul pielii. Șocul anafilactic este o complicație rară. Tratamentul termic corect și dispersarea oului în alte preparate culinare pot înlătura sau atenua aceste efecte.
Despre ginseng, un superaliment cu multiple beneficii pentru sănătate și longevitate
12.11.2024