Implicarea copiilor in activitatea sportiva – mic ghid psihologic pentru parinti si antrenori

Timp estimat de citire4 minute, 3 secunde

In general, cand copiii ajung in perioada scolara mica, pe la varsta de 5-6 ani, incep sa fie atrasi sau indrumati de catre parinti in activitati sportive care pot avea un rol hotarator in dezvoltarea acestora. Descoperirea si accesarea resurselor folosite atat intr-un sport individual, cat si in cadrul unei echipe, ajuta copilul sa treaca la urmatorul nivel de dezvoltare.

Timpul petrecut la antrenamente duce la satisfactia copilului si influenteaza performantele. Stabilirea si repartizarea sarcinilor duce la dezvoltarea capacitatii de asumare si implicare intr-un demers, acceptarea normelor impuse de catre antrenor  duce la consolidarea orientarii spre sarcina care trebuie indeplinita. Odata cu integrarea acestui mecanism, copilul va putea accesa aceasta resursa in orice alt moment si situatie din viata de zi cu zi.

Isi va descoperi resurse interioare

Copilul se simte validat in mediul in care este, stabileste o legatura intre el si grup, intre el si antrenor si va putea aplica acest model si in alte situatii si relatii. El isi va putea descoperi resursele interioare si dificultatile cu care va lucra in aceasta activitate. Isi va descoperi diversi factori care ii influenteaza performanta:

  1. a) factori biologici: coordonare fizica, forta, viteza;
  2. b) factori psihici: calitati personale, aptitudinile intelectuale, structura psihica;
  3. c) factori de pregatire: capacitate si abilitati tehnico-

Sportul trebuie sa le aduca bucurie

Pe parcursul acestei maturizari biologice si psihice, antrenamentul are sarcina de a mentine copiii in activitatea sportiva. Atribuirea de sarcini si validarea trebuie sa vina la pachet si cu dezvoltarea placerii copiilor de a participa la activitatea fizica. Bucuria si placerea pe care o resimt copiii atunci cand sunt implicati in activitatea sportiva este o conditie foarte importanta pentru ca acestia sa revina la antrenamente sau in sala de sport. De altfel, studiile mentioneaza ca antrenamentul perceput ca distractie este unul din motivele care influenteaza participarea la activitatea sportiva. Copilul percepe ca vine la distractie, dar cu reguli fixe, cu responsabilitati si cu satisfactii.

Sportul, efecte in plan fizic si psihologic

La nivelul scolarilor mici este important pentru ei sa invinga in cadrul unei competitii, insa placerea de a se juca are aceeasi pondere. Constientizarea si aportul beneficiilor in plan fiziologic si psihic pe care le aduc exercitiile fizice reprezinta un avantaj pentru practicarea sportului. Practicarea sistematica a activitatilor fizice are efecte somatice atat in plan fizic, cat si in plan psihologic. Se dezvolta capacitatea musculara, articulara, pulmonara si se dezvolta procesele intelectuale: gandirea, imaginatia, imbunatatirea atentiei, dezvoltarea ambitiei si perseverentei.

Sportul dezvolta capacitatea de integrare intr-un grup

Un aspect foarte important care influenteaza implicarea copiilor in activitatea sportiva este dimensiunea sociala, sportul favorizand integrarea. Atmosfera pozitiva din interiorul echipei si relatiile care se creeaza intre copii faciliteaza instalarea starii de bine si contribuie la dezvoltarea sociala si emotionala a copiilor.

Motivele din cauza carora copiii nu se mai implica in activitatea sportiva:

  • Presiunea prea marea pusa de parinti pe umerii copiilor prin discutii, purtate chiar si in cadrul antrenamentului (in vestiare), dar mai ales acasa, poate fi un motiv care sa determine copilul sa renunte in timp la sport. Acesta va fi perceput de copil ca o sursa de frustrare, ca o sursa de a crea nemultumiri parintilor, ca o sursa de critici aduse la adresa lui, lucruri care duc la nevalidarea lui de catre parinti.
  • Gandirea de tipul „Trebuie sa faci sacrificii” (impusa de parinti) este si ea un motiv de nemultumire pentru copil, acest lucru venind de la sine cu cresterea in varsta a copilului si cu constientizarea a ce inseamna o activitate sportiva de performanta.
  • Mentalitatea de tipul „Trebuie sa castigi, daca nu castigi inseamna ca nu esti bun” si comparatiile facute cu alti copii duc la un sentiment de sine scazut, generator de conflicte interioare si de conflicte cu parintii.
  • Suprapunerea activitatilor sportive cu alte activitati de studiu sau sociale valorizate de parinti poate determina alegerea uneia din variante, implicit renuntarea la cea de-a doua.
  • Criticile aduse uneori copiilor de catre parinti sau antrenori, comentariile nefavorabile la adresa copiilor, amplificarea elementelor negative si diminuarea celor pozitive sunt lucruri distructive, care vor fi resimtite in activitatea copilului.

Ce trebuie sa faca parintii si antrenorii:

  • Copiii, indiferent de rezultatele din sala de sport, trebuie incurajati; e recomandat ca accentul sa fie pus pe aspectele pozitive. Trebuie sa se aiba in vedere faptul ca fiecare copil are ritmul lui propriu si diferit de dezvoltare fizica si psihica.
  • Sunt de evitat subsolicitarea si suprasolicitarea in timpul unui antrenament, copiii trebuie sa aiba timp sa se refaca. Copiii se pot plictisi repede, exista riscul sa renunte. Antrenamentul trebuie adaptat la varsta celor care participa, sa fie captivant.
  • Este bine sa se puna accent pe dezvoltarea placerii de a juca pentru obtinerea unor rezultate mai bune ca data trecuta. Practicarea unui sport nu este un mod indirect prin care parintii sa traiasca succesul prin propriii copii!

 Ionut Iamandi

Psiholog Clinician

Tel: 0720658591

Facebook: Spuse si Nespuse pe Divan

Disclaimer: Informatiile din acest articol apartin exclusiv autorului acestui material si redau o experienta personala in lupta cu kilogramele in plus. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop informativ.
Rezultatele nu sunt tipice, pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori.

Lasă un răspuns

Niciun comentariu