Diabetul și imunitatea

Timp estimat de citire:

4 minute, 5 secunde

Printre mecanismele care stau la baza acestor fenomene au fost propuse deficiențele imune, o creștere a aderenței celulelor microbiene sau virale la celulele diabetice, prezența micro- și macro-angiopatiei  sau a neuropatiei, ca și numărul mare de intervenții medicale asupra pacienților cu diabet, care cresc posibilitatea de infecție nosocomială.

Despre sistemul imunitar

Sistemul imunitar are doua compartimente, cel înnăscut și cel adaptativ-umoral și celular. Legat de imunitatea umorală, concentrațiile de anticorpi la pacienții cu diabet sunt normale și răspunsul la diferite vaccinuri (de exemplu, cel pneumococic) sunt similare celor de la omul fără diabet. Nu s-au observat nicio diferența de anticorpi la copiii vaccinați pentru hepatită B, fie ei diabetici sau nu. Imunitatea celulară pare însă a diferi, proliferarea limfocitelor în infecții fiind mai mică la diabeticii cu boală necorespunzător controlată. Experimental, reacțiile mediate celular sunt întârziate și au un model anormal, atât la pacienții cu diabet de tip 1, cât și la cei cu diabet de tip 2. Totuși frecvența unor boli infecțioase unde imunitatea celulară este esențiala nu pare a fi mai mare la diabetici. La ora actuală, se consideră că cele mai importante mecanisme patogenetice sunt diferențele de imunitate înnăscută și de aderență a microorganismelor la celulele diabetice.

Controlul diabetului, extrem de important

În ceea ce privește măsurile de prevenire, cele mai eficiente țin de controlul diabetului. Atât timp cât afecțiunea este bine tratată și glicemia este menținută în limite normale, imunitatea nu pare a avea de suferit. Prevenirea infecțiilor este cu atât mai importantă, cu cât ele reprezintă o solicitare exagerată a metabolismului care se poate dezechilibra, declanșându-se un puseu greu de rezolvat de cetoacidoză. Studiile arată că în 75% din cazuri cetoacidoza este precipitată și/sau complicată de infecții. Mai mult, mortalitatea pacientului diabetic cu cetoacidoză și infecție este de 43%.

Imunitatea scade când glicemia este mare

Scopul individului cu diabet este ca prin tratament medicamentos și stil de viață să reușească să își țină glicemia în limite normale. Practica ne indică faptul că o hemoglobină glicată de maximum 7 arată un bun control al glicemiei în ultimele 3 luni. Desigur, valori mai mici sunt și mai bune (5, 6). Studiile au arătat că ori de câte ori glicemia este mai mare de 200, sistemul imunitar începe să funcționeze nesatisfăcător și  fagocitele, de exemplu, se întâlnesc într-un număr mai mic decât cel optim. Dacă de tratamentul cu insulină sau medicamente hipoglicemiante este responsabil medicul curant, pacientul poate ajuta prin diferite măsuri dovedite a fi de ajutor.

Măsuri de prevenire și menținerea a imunității

• Prima privește dieta. Sunt alimente care întăresc sau alimente care slăbesc imunitatea. Alimentele procesate, bogate în sare, zahăr și grăsimi sunt în mod evident necorespunzătoare. O dietă plina de alimente integrale, puțin procesate, are sigur efecte favorabile. Mâncând o varietate de legume de tipul brasiaceelor (varză, conopidă, broccoli), al roșiilor, ardeilor grași, sau al frunzelor verzi (spanac, kale, lobodă, salată etc.), usturoiului și al unor fructe de pădure cu indice glicemic redus (afine) ajutăm organismul în ansamblu și imunitatea în particular.
• A doua privește regimul de odihnă adecvat. În timpul somnului, organismul nu numai că se reface, dar există și o reîncărcare a “bateriilor” imunității. Nu degeaba când suntem răciți sau avem gripă există tendința de a dormi mai mult.
• A treia privește activitatea fizică. Aceasta, cu monitorizarea atentă a glicemiei și cu adaptarea administrării de insulină, ajută în mare măsură. Ea determină mobilizarea limfocitelor T, celule ale sistemului imunitar, și ameliorează controlul glicemiei. Există o gamă variată de exerciții care se pot face atât afară, cât și într-o locuință oricât de mică.
• Nu în ultimul rând este important controlul stresului, sănătatea emoțională. Depresia trebuie ținută departe, grijile, controlate prin diferite tehnici de relaxare.

În concluzie, a avea diabet nu reprezintă o sentință de condamnare la a avea infecții virale sau bacteriene grave. O abordare holistică este ca întotdeauna de mare utilitate iar diabeticii care au o atitudine pozitivă și se tratează corespunzător nu sunt cu nimic diferiți de ceilalți membri ai societății.