Studiu belgiano-olandez: De ce în timpul epidemiei de COVID-19 nu e bine să te plimbi sau să alergi în apropierea altor persoane

Legea ne permite ca pe perioada stării de urgență decretate în contextul epidemiei de coronavirus să facem activități fizice în proximitatea locuinței. Dar care e distanța sigură pe care trebuie s-o păstrăm față de alte persoane atunci când ne plimbăm, facem jogging sau mergem cu bicicleta? Ar trebui să fie mult mai mare decât cea recomandată de 1-2 metri!

Chiar dacă s-au luat multe măsuri restrictive pentru stoparea răspândirii SARS-CoV-2, în multe țări, inclusiv la noi, mersul pe jos, ciclismul și joggingul reprezintă activități care pot fi făcute în aer liber, cu condiția ca acestea să se desfășoare în zona domiciliului și în mod individual. Ei bine, ar mai trebui să fie o condiție importantă menționată: realizarea acestora cât mai departe față de alte persoane. Regula generală de păstrare a unei distanțe de 1-2 metri între persoane pe care multe țări o aplică pare să fie eficientă în spații închise, însă nu și afară, în timpul activităților sportive.  Acest lucru rezultă din cele mai noi analize făcute de cercetătorii de la Universitățile KU Leuven (Belgia) și TU Eindhoven (Olanda).

Norul de particule de salivă, un pericol invizibil

Atunci când cineva respiră, strănută sau tușește alergând, în urma sa se creează un nor de particule care rămân în aer. Dacă o altă persoană ajunge rapid în locul cu pricina, va trece prin acel nor de picături. În cazul în care cel care a generat norul de particule este contagios – și știm că multe persoane care au COVID-19 nu cunosc acest lucru, întrucât nu prezintă simptome – riscul de a transmite boala mai departe este considerabil.

Cercetătorii au efectuat mai multe simulări cu modul în care se împrăștie particulele de salivă ale persoanelor în timpul mișcării (mersului și alergării). Au avut în vedere diferite poziții ale potențialilor subiecți: în aceeași linie (unul lângă altul), pe diagonală și direct unul în spatele celuilalt.

Rezultatele testului au fost prezentate sub forma unor animații și imagini. Norul de picături lăsat în urmă de o persoană este clar vizibil, punctele roșii reprezentând cele mai mari particule. Acestea sunt cele care creează cea mai mare probabilitate de contaminare. Din fericire, fiind mai grele, ele cad cel mai repede. „Totuși, dacă treci prin acest nor, ele încă mai pot ateriza pe hainele tale”, explică profesorului Bert Blocken, unul dintre autorii studiului.

Noi recomandări privind distanța sigură

Simulările au relevat că pe o vreme cu vânt scăzut, cea mai puțin riscantă poziție pentru alergare/plimbare o reprezintă cea în care indivizii se află în aceeași linie. Picăturile generate de respirația lor aterizează în spate, fără să-l atingă pe celălalt. Când sunt poziționați pe diagonală unul după altul, riscul celui din spate de a prinde picăturile celui din față este ceva mai mare, dar în continuare relativ scăzut. Cel mai are risc de contaminare s-a constatat atunci când subiecții se aflau unul în spatele celuilalt, pe același „culoar”.

Pe baza acestor rezultate, oamenii de știință recomandă ca, pentru siguranța noastră și a celorlalți, să păstrăm o distanță socială mai mare atunci când ieșim afară pentru a face mișcare. Conform acestora, la plimbare, atunci când deplasarea se face în aceeași linie, distanța păstrată față de alte persoane trebuie să fie de cel puțin 4-5 metri. În cazul alergării și mersului cu bicicleta în ritm moderat, această distanță ar trebui să fie de 10 metri, iar pentru mersul în viteză cu bicicleta – de 20 de metri.