Infecțiile urinare repetate, cauzate de un răspuns imun aberant

Episoadele repetate de infecție urinară sunt o problemă de sănătate extrem de supărătoare și des întâlnită, mai ales în rândul femeilor. Reprezintă, totodată, o reală provocare pentru medicul specialist, care trebuie să găsească o strategie terapeutică eficientă.

Reapariția infecțiilor urinare este pusă adesea pe seama unui tratament incorect sau a unui comportament inadecvat ce ține de igiena personală. Ei bine, un nou studiu realizat de cercetătorii de la Centrul medical al Universității Duke, din SUA, sugerează că, de foarte multe ori, este vorba de cu totul altceva. Conform cercetării, de vină pentru recurența infecțiilor urinare ar fi un răspuns neobișnuit al sistemului imunitar la nivel local.

Un dezechilibru care se accentuează

În general, în momentul în care organismul se confruntă cu o infecție, răspunsurile imune vizează în mod echilibrat două obiective: eliminarea agentului patogen și repararea țesuturilor. În cazul infecțiilor urinare, acest echilibru nu mai este respectat. Oamenii  de știință au observat, într-un experiment pe cobai, că sistemul imunitar prioritizează repararea țesutului din peretele vezicii urinare, tendință care crește cu fiecare infecție succesivă.

Cercetătorii au constatat că după infectarea cu E.coli răspunsul inițial al vezicii urinare este să favorizeze exfolierea celulelor uroteliale, cele care căptușesc pereții interni ai vezicii urinare, pentru a reduce încărcarea bacteriană. Un număr mare de bacterii se leagă de suprafețele celulare ale vezicii urinare, unde apoi proliferează. Tocmai de aceea, eliminarea acestui țesut reprezintă o parte importantă a apărării naturale. Fenomenul însă implică și efecte neplăcute. Acest strat de celule are și rolul de a proteja pereții vezicii urinare de sărurile și toxinele prezente în urină, iar îndepărtarea lui expune acțiunii acestora țesutul subiacent, ceea ce duce deteriorarea severă a peretelui vezicii urinare și durere.

Peretele vezicii urinare, din ce în ce mai gros

Pur și simplu, organismul percepe durerea provocată de deteriorarea țesutului indusă de urină drept o amenințare imediată mai mare decât bacteriile care persistă în vezică, astfel că își concentrează resursele pe neutralizarea cauzei care-o provoacă. Accentul pus pe repararea pereților vezicii urinare împiedică eliminarea completă a bacteriilor din vezică, lăsând în urmă germeni care conduc la o altă infecție.

Cercetătorii au raportat că, după fiecare episod de infecție urinară, repararea țesutului vezicii urinare are loc într-un ritm mai rapid, producând o căptușeală de celule substanțial mai groase. La șoarecii care au prezentat multiple episoade de infecție urinară, această modificare fizică a redus capacitatea vezicii urinare și a crescut frecvența de golire a acesteia. Ambele simptome sunt comune în rândul persoanelor care suferă de infecții urinare recurente.

Autorii studiului spun că observațiilor lor vor face posibilă identificarea unor modalități mai eficiente de a trata infecțiile tractului urinar, deosebit de frecvente în rândul femeilor.

„Majoritatea femeilor au cel puțin un episod de infecție urinară de-a lungul vieții. Într-o proporție substanțială, aceste infecții devin recurente. Constatarea noastră că predispoziția vezicii urinare la infecții repetate este de fapt rezultatul unui răspuns imun aberant ar putea fi o veste bine-venită, deoarece crește posibilitatea unei mai bune intervenții terapeutice”, a concluzionat Soman Abraham, profesor în departamentele de patologie, imunologie, genetică moleculară și microbiologie din cadrul Universității Duke.