Glutenul – bun sau rau?

Timp estimat de citire:

7 minute, 3 secunde

Glutenul reprezinta diferite componente proteice care se regasesc in mod natural in anumite cereale (grau, secara, orz si ovaz), acestea fiind o parte integranta a unui  regim alimentar sanatos. Intoleranta la gluten este diferita de boala celiaca, asa ca… hai sa vedem prin ce se caracterizeaza fiecare si ce poti sa faci daca suspectezi ca organismul tau nu se impaca prea bine cu glutenul.

Boala celiaca nu se vindeca, dar se trateaza cu dieta potrivita

Boala celiaca este o afectiune inflamatorie digestiva cronica, de regula cu manifestari predominant intestinale, care apare la indivizii predispusi genetic (au genele HLADQ2.5, HLADQ8) ca urmare a expunerii la gluten. La cei care sufera de boala celiaca, glutenul declanseaza o reactie imuna care se soldeaza cu afectarea mucoasei intestinale, rezultand astfel malabsorbtia nutrientilor, aceasta fiind si explicatia pentru simptomele numeroase si complicatiile diverse.

Boala celiaca este prezenta la 1% din populatie, poate aparea la orice varsta, este mai frecventa la femei, iar 95% din cei afectati au predispozitie genetica. Dintre factorii de mediu implicati in patogenia bolii, cei mai frecventi sunt lipsa alaptarii la san, infectiile gastrointestinale, diverse medicamente si interventiile chirurgicale.

Boala nu se vindeca, dar se trateaza printr-o dieta permanenta ce exclude glutenul, adica produsele ce contin  grau, secara, orz si ovaz. Cei afectati pot apela la surse alternative de carbohidrati precum: orez, porumb, cartofi, quinoa, mei, sorg, hrisca si leguminoase.

Respectarea regimului, de maxima importanta

Respectarea regimului este foarte importanta. Ea duce nu numai la diminuarea simptomelor, ci scade riscul de a dezvolta diferite complicatii (osteoporoza, fracturi osoase, perturbari hormonale, infectii, anemie etc.). Diverse studii au stabilit o corelatie intre leziunile persistente de la nivelul mucoasei intestinale (generate de o aderenta slaba la regimul fara gluten) si riscul de a dezvolta in cursul vietii boli autoimune sau, si mai grav, limfom.

Din momentul in care ai fost diagnosticat cu boala celiaca, monitorizarea unui medic nutritionist devine foarte importanta, intrucat veti stabili impreuna un plan prin care sa verificati atat regimul alimentar, cat si impactul acestuia asupra testelor de laborator si modificarilor de la nivelul mucoasei intestinale.

Regimul fara gluten presupune schimbarea stilului de viata anterior, ceea ce implica, in primul rand o buna gestionare a timpului (va fi nevoie de mai mult timp alocat cautarii alimentelor care sa nu contina gluten, prepararii si planificarii meselor) si un sprijin permanent din partea medicului, iar in anumite cazuri, a psihologului.

Desigur, recomandarea de baza este citirea cu atentie a etichetelor produselor ce urmeaza a fi consumate, deoarece anumite alimente pot contine gluten, acesta fiind folosit ca ameliorator in industria alimentara. Si nu uita, cand iei masa la restaurant sau la prieteni, cere detalii cu privire la ingredientele folosite la preparare si asigura-te ca acestia au inteles cat de important este pentru tine sa nu consumi anumite alimente.

Cum iti dai seama daca suferi de boala celiaca?

In mod clasic, o persoana care sufera de boala celiaca prezinta manifestari gastrointestinale si anume: diaree, borborisme, balonare, dureri abdominale. Aceste simptome se regasesc insa si in alte afectiuni (printre cele mai populare: intoleranta la gluten si colonul iritabil), de aceea sunt necesare teste de laborator suplimentare pentru a le diferentia.

Anumite persoane manifesta insa si alte tipuri de simptome, in afara celor din sfera gastrointestinala. Din cauza malabsorbtiei deficitare, pot aparea diverse alte afectiuni precum anemie, osteopenie, osteoporoza, scadere ponderala, afectiuni cutanate precum cheilita angulara (leziune la nivelul comisurilor bucale), glosita (inflamatia limbii), echimoze, hiperkeratoza (ingrosarea pielii). La unii bolnavi, pot fi identificate simptome neurologice precum amortelile, arsurile, furnicaturile, dar si diverse dezechilibre hormonale precum lipsa menstruatiei, infertilitatea sau impotenta.

Din nefericire, exista pacienti la care predomina aceste manifestari nespecifice (aparent fara legatura cu boala celiaca), care pot intarzia stabilirea diagnosticului.

Diagnostic in urma testelor de laborator

Daca banuiesti ca suferi de aceasta boala, trebuie neaparat sa mergi la specialist pentru a-ti fi recomandate diverse analize si investigatii in scopul stabilirii unui diagnostic. Urmatorul pas dupa consultul medical este reprezentat de prelevarea unor probe de sange in scopul efectuarii testelor de laborator. Majoritatea pacientilor prezinta in sange diversi anticorpi ca reactie a organismului la gluten (anticorpi antitransglutaminaza IgA, anticorpi antigliadina deaminata IgG). Testul care pune insa diagnosticul definitiv este biopsia duodenala pentru ca o parte dintre pacienti (intre 6 si 22%) este posibil sa nu prezinte anticorpi specifici in sange.

Exista o categorie de pacienti care, suspicionand boala celiaca (dar fara a avea un diagnostic cert stabilit), au eliminat glutenul din alimentatia lor. Acestia nu vor mai prezenta anticorpi in sange si nici modificari intestinale relevante in cazul in care s-ar face o biopsie intestinala.

Ce se poate face in acest caz? Se poate recurge la testarea genetica prin care se urmareste identificarea genotipului HLA DQ2 (prezent la 95 % dintre pacientii cu boala celiaca) sau/si HLA DQ8 (prezent la 5% dintre pacientii cu boala celiaca). Un rezultat negativ exclude diagnosticul de boala celiaca.Testarea genetica este recomandata si rudelor de gradul 1 si 2 ale celor care sufera de aceasta boala, un rezultat pozitiv indicand un risc crescut de a dezvolta boala in cursul vietii.

Intoleranta la gluten nu este o sinonima cu boala celiaca…

Nu se cunosc exact cauzele aparitiei intolerantei la gluten, dar printre factorii de risc posibili au fost incriminati: factorii genetici, consumul de fainuri care provin din cereale care au suferit mutatii genetice, consumul de produse care contin gluten ca aditiv, infectii intestinale, boli autoimune sau diverse toxine.

Intoleranta la gluten se caracterizeaza prin aparitia simptomelor la distanta de cateva ore sau cateva zile dupa consumul de alimente care contin gluten si disparitia lor odata cu excluderea glutenului din alimentatie. Simptomele sunt aceleasi ca in cazul sindromului de intestin iritabil: durere abdominala, greata, balonare, flatulenta, diaree sau constipatie.

Manifestarile extraintestinale sunt mai putin frecvente decat la boala celiaca, dar la fel de neplacute: cefalee, contractii musculare, oboseala cronica, scadere in greutate, manifestari cutanate (eritem, eczeme), scaderea capacitatii de concentrare, depresie. Spre deosebire de boala celiaca, doar 50 % dintre cei care sufera de intoleranta la gluten prezinta un rezultat pozitiv in cazul testarii genetice.

Cum se pune diagnosticul?

Stabilirea diagnosticului de intoleranta la gluten constituie o provocare deoarece presupune excluderea afectiunilor cu simptomatologie similara (boala celiaca, sindromul de colon iritabil, alergia la proteinele din grau). Diagnosticul este stabilit in urma testului de provocare alimentara, care presupune introducerea glutenului si corelarea cu timpul pana la aparitia simptomelor. Recomandarea este ca acest test sa fie efectuat dupa 3 saptamani de regim fara gluten.

Din pacate, nu exista markeri de laborator specifici intolerantei la gluten. Singurii anticorpi observati sunt anticorpii antigliadina de tip Ig G care apar doar la 50% dintre cei care sufera de intoleranta la gluten. In cazul persoanelor la care simptomele au disparut dupa ce au exclus glutenul din alimentatie si la care au fost excluse boala celiaca sau alergia la proteinele din grau, prezenta anticorpilor antigliadina de tip Ig G poate confirma diagnosticul de intoleranta la gluten.

Afectiune care nu trebuie ignorata

Leziunile prezente la nivelul mucoasei intestinale in intoleranta la gluten sunt minore in comparatie cu boala celiaca, dar studiile arata ca acestea pot predispune la dezvoltarea sindromului de colon iritabil (fapt constatat atat in cazul bolii celiace, cat si al alergiei la gluten).

Exista studii cu privire la incidenta intolerantei la gluten printre pacientii cu autism, interventia medical-nutritionala constand in dieta fara gluten si fara cazeina. Rationamentul din spatele acestei abordari este urmatorul: cresterea permeabilitatii mucoasei intestinale care apare la copii cu autism permite peptidelor (formate in urma digestiei deficitare a alimentelor care contin gluten si cazeina) sa traveseze mucoasa intestinala si, mai apoi, bariera hematoencefalica, interferand cu sistemul opioid si explicand in acest fel o parte din simptomatologia prezenta in autism. Desigur, corelatia autism-intoleranta la gluten este recenta si se asteapta mai multe cercetari stiintifice in sprijnul acesteia.

Intoleranta la gluten si boala celiaca sunt diferite, insa numitorul comun este regimul alimentar fara gluten! Daca suspectezi ca organismul tau nu tolereaza glutenul, nu ezita sa te adresezi unui medic nutritionist. El iti va face un plan in scopul stabilirii unui diagnostic si, in plus, iti va oferi o dieta echilibrata, astfel incat organismul tau sa nu aiba de suferit pe termen lung.

Dr. Madalina TRUICA, medic specialist Diabet, Nutritie si Boli Metabolice

Clinica de Nutritie KiloStop