Despre mancatul emotional, fara ocolisuri

Mancarea nu ne satisface doar stomacul; ea creeaza placere, ne alina sau ne extinde unele sentimente. Problema e ca, de multe ori, este folosita ca substituent pentru hrana emotionala, iar mancatul se transforma intr-un raspuns la anumite stari si trairi in loc de foame. Se contureaza astfel o relatie nesanatoasa cu produsele alimentare, cu perspective certe de exces ponderal.

In cazul in care, atunci cand esti fericit, simti nevoia sa dai gata o ciocolata pentru a-ti intensifica starea de bine sau daca, fiind trist, iti gasesti consolarea intr-o punga de chipsuri, o pizza ori o cutie de inghetata, inseamna ca faci parte din categoria celor prinsi in capcana mancatului emotional. Vorbim de o tulburare de alimentatie care trebuie abordata cu maxima atentie, deoarece se poate transforma in dependenta, cu consecinte dezastruoase asupra siluetei.

O problema inca neglijata

Reglarea emotiilor cu ajutorul mancarii a devenit o practica frecvent intalnita, insa rar constientizata si luata in serios. „Din pacate, la noi in tara inca nu se face foarte mare caz pe tema mancatului emotional sau a altor tulburari alimentare. Asta pentru ca nu exista destui psihologi specializati pe acest gen de tulburari si pentru ca nu exista suficient de multa informatie care sa ne ajute sa ne dam seama ca am ajuns sa ne construim viata in jurul mancarii si ca avem o problema”, a atentionat Alina Dumitru, consilier de nutritie si stil de viata sanatos. Ne-a explicat cum sa recunoastem mancatul emotional si sa identificam elementele care contribuie la dezvoltarea acestui tip de comportament alimentar disfunctional.

Top 5 factori cauzatori

Mancarea este singura placere. La sfarsitul unei zile mai grele sau la finalul unui proiect care ne-a consumat toata energia, un bol mare de napolitane, o prajitura sau chiar un cos plin de aripioare de la fast-food pare sa fie singura placere care ne-a mai ramas. Le devoram fara discernamant, fara sentiment de vinovatie, pentru ca este modul in care ne rasplatim pe noi insine pentru efortul intens pe care l-am depus.

Solutie: Ca sa nu mai cadem prada unui asemenea obicei, ar fi bine sa ne recompensam in alt mod. Sa ne propunem ca, la finalul unui proiect, sa mergem intr-o minivacanta sau ca, la sfarsitul unei zile incarcate, sa mergem la yoga, sa meditam ori sa facem o baie. Aducem astfel in organism serotonina care ne va da starea de bine pe care o cautam, fara sa mai avem nevoie de ciocolata sau junk food.

Toleranta mica la frustrare. Exista persoane care au fost obisnuite inca din copilarie sa evite intr-un fel sau altul starile negative. Unul dintre modurile prin care invatam sa ne distragem atentia de la o stare proasta, fie ca este un sentiment de vinovatie, de neimplinire, de frustrare sau chiar de nervi, este acela de a ne oferi recompense. In loc sa surmontam starile proaste intr-un mod constructiv, invatand ceva din aceste stari, preferam sa le ignoram, sa le amortim cu mancare.

Solutie: E important sa ne constientizam in permanenta starile. Sa le exploram, sa le numim, sa ne facem o introspectie in care sa fim sinceri cu noi. „Ma simt frustrat pentru ca nu sunt apreciat suficient” sau „Sunt plictisit si, in loc sa ma indop cu bomboane, mai bine ies in oras cu un/o prietena sau iau cursuri de pictura”. Constientizand starea, vom gasi o rezolvare constructiva pentru a nu ne mai simti asa.

Viata pe pilot automat. Mancatul emotional se mai poate numi si mancatul inconstient si poate fi rezultatul faptului ca am pierdut controlul asupra intregii noastre vieti. Nu mai luam decizii constiente in ceea ce ne priveste, ne imbracam cu ce gasim in sifonier, mancam ce se gaseste la cantina, actionam asa cum se asteapta altii de la noi. Nu ne dam seama cum ne trec zilele, saptamanile, lunile si nicidecum ce introducem in corpul nostru.

Solutie: Este esential sa incercam sa traim in prezent si sa fim foarte constienti de alegerile pe care le facem. Sa ne planuim viata si dieta si sa nu lasam lucrurile la voia intamplarii. Necesita putin efort de organizare, dar merita.

Nu ne place cum aratam. Si daca tot avem 30 de kilograme peste greutatea ideala, macar sa ne facem toate poftele si sa mancam oricat, orice, oricand, caci oricum nu mai conteaza. Acesta pare sa fie discursul argumentativ care ruleaza in fundal. Ne-am pierdut speranta ca vom mai arata vreodata bine, ne uram corpul, avem o stima de sine scazuta, asa ca ne afundam in mancare pentru o mica placere de moment. Cu cat ne ingrasam, ne detestam si mai tare si ne razbunam pe noi insine consumand si mai multa mancare.

Solutie: Pentru ca este un cerc vicios din care este destul de greu de iesit, e bine sa se apeleze la ajutor specializat. Urmand reguli simple, dar eficiente, putem sa detinem iarasi controlul asupra vietii si siluetei noastre.

Avem mari carente nutritionale. Dupa o vreme indelungata de diete restrictive sau dupa ani de mancat nesanatos sau cand este lipsit de glucoza (sursa de energie a corpului uman) ori foarte obosit, organismul intra intr-o stare de urgenta si cere incontinuu mancare, sperand ca, in acest fel, va primi nutrientii de care are nevoie. Ne simtim manati sa mancam mult din orice prindem la indemana. Daca se intinde pe perioade lungi de timp, aceasta stare genereaza crestere in greutate si, mai mult decat atat, se batatoreste calea si incep sa-si faca loc celelalte mecanisme despre care am discutat mai sus – mancatul ca recompensa, ura fata de propriul corp, pierderea completa a controlului asupra dietei.

Solutie: Sa dormim suficient, in medie 8 ore pe noapte, sa ne planificam mesele coerent si sa avem grija sa mancam cat mai sanatos posibil.

De retinut! Mancatul emotional poate fi o forma de supravietuire si un mecanism de aparare in anumite momente grele din viata, pe termen lung insa devine o problema psihologica insemnata, la fel ca toate tulburarile alimentare. Ca sa pui capat acestui comportament disfunctional, trebuie sa gasesti resursa interioara care sa te ajute sa redobandesti controlul sau sa ceri ajutor specializat.