Tulburările de alimentație la adolescenți – ce rol are social media

Timp estimat de citire:

6 minute, 24 secunde

Beatrice Popescu este psihoterapeut cu competențe în terapie cognitiv-comportamentala, cercetare științifică, terapii de scurtă durată orientate pe soluții și terapie cognitiv-comportamentală rațional-emotivă în cadrul Centrului de Psihoterapie si Psihiatrie Bellanima. Iată ce ne-a declarat.

Slab sau Gras: Care sunt cele mai frecvente tulburări de alimentație întâlnite în cazul adolescenților? 

Beatrice Popescu, psihoterapeut: Din păcate, în cazul adolescenților, tulburările de alimentație devin din ce în ce mai frecvente și mai complexe. Putem încadra problemele de alimentație în 2 mari categorii: restrictive și bulimice. Tulburările de alimentație de tip restrictiv se referă la consumul limitativ de mâncare, în mod voit, impus sau indus. O astfel de practică duce la anorexie nervoasă. Alimentația de tip bulimic implică episoade de hrănire excesivă, care depășește nevoia de hrană și care sunt urmate, de cele mai multe ori, de vărsături (auto-provocate), ca încercare de a minimaliza sau de a “șterge” episodul de supraalimentare. De asemenea, pot fi urmate de un post sau o dietă strictă (bulimie nervoasă). Ambele instanțe ale tulburării de alimentație pot fi asociate cu morbiditate biologică, psihologică și sociologică gravă și cu mortalitate semnificativă.

La ce pericole specifice îi expun acestea pe adolescenți?

Din punct de vedere fizic, anorexia poate să ducă la scăderea tensiunii arteriale, anemie, fragilitate osoasă, tumefierea articulațiilor, căderea părului și a unghiilor. Bulimia poate provoca perturbări ale tractului intestinal, afectarea stomacului și a rinichilor, dereglări menstruale, iar mai târziu, probleme cardiovasculare.

La nivel psihic, tulburarea de alimentație se poate transforma într-o traumă nedepășită, adolescentul trăind cu impresia că nu este suficient de bun, de atrăgător, sau că nu merită un scenariu de viață pozitiv. În astfel de cazuri, adolescentul poate deveni un adult nefuncțional, care riscă să dezvolte alte afecțiuni emoționale, precum depresia.

Care sunt factorii care influențează dezvoltarea tulburărilor de alimentație? 

Tulburările de alimentație pot fi corelate cu mai mulți factori. O serie de perturbări au la bază un comportament alimentar greșit, bazat pe obiceiuri proaste, dezechilibru psihic sau o combinație a celor două. Cele mai frecvente obiceiuri alimentare nesănătoase sunt:

1. mesele neregulate;
2. mâncatul pe fugă și vorbitul în timpul mesei;
3. consumul de băuturi odată cu mâncarea ;
4. alimentația insuficientă;
5. mâncatul compulsiv (pe bază de stres).

Tulburările de alimentație pot avea o cauză biologică (deficit al noradrenalinei), genetică (anorexia nervoasă este mai frecventă în familiile ai căror membri prezintă depresie, dependență de alcool sau tulburări de alimentație), psihologică (ca reacție în fața unei restricții sau a unei situații considerate de adolescent ca fiind nedreaptă) sau socială (prezența unor modele eronate din media sau social media).

Ce roluri poate avea social media, atât de utilizată de adolescenții din ziua de azi, în declanșarea unei tulburări de alimentație? 

Generația actuală de adolescenți este conectată complet la mediul online, iar principalul pericol în acest caz constă în asumarea unor modele eronate. Cu cât un adolescent va fi mai expus la promovarea în online a unei siluete subțiri, care poate că nu se pliază pe propria conformație, sau la efectuarea exercițiilor fizice în exces, cu atât mai mult va dori să urmeze acest exemplu.

Aici ar trebui să intervină părinții, fie prin limitarea timpului petrecut în online, fie prin explicarea clară și pe înțelesul copilului a diferenței dintre promovare (marketing) și realitate. De asemenea, părintele ar trebui să explice ce înseamnă o viață sănătoasă, mai ales prin exemplu, și să dea exemple de modele pozitive de urmărit.

Cum pot recunoaște părinții o astfel de problemă? 

Nu este greu de recunoscut o problemă de alimentație, mai ales în cazul adolescenților. Trebuie observat comportamentul din timpul meselor și tendințele de a nu mânca mai nimic sau a mânca în mod excesiv, dar și raportarea în general a copilului la tot ceea ce înseamnă hrană.

Indicii la care părinții trebuie să fie cu precădere atenți:

• atunci când adolescentul începe să cultive o preocupare excesivă, care tinde să devină obsesivă față de propria greutate;
• atunci când adolescentul își compară corpul din ce în ce mai frecvent cu al altor persoane (colegi/colege sau persoane celebre);
• atunci când adolescentul are o greutate cu mult față de cea normală pentru grupa sa de vârstă (obezitate morbidă).

Când e cazul să ne îngrijorăm și să cerem ajutorul psihiatrului? 

În momentul în care devine clar că tulburarea de alimentație are o cauză emoțională și poate compromite bunăstarea psihologică a adolescentului. Atunci când medicul psihiatru diagnostichează o tulburare de alimentație, ține cont de practicile adolescentului de a-și controla greutatea și de tiparul de gândire asociativă pe care l-a dezvoltat acesta în legătură cu mâncarea.

Ne puteți descrie un caz concret? 

Studiu de caz – pacientă 16 ani, mediul urban, provenită dintr-o familie bi-parentală, cu venituri medii spre mari.

Pe fondul unor factori de bullying la liceu și a comparării constante cu celelalte colege, C a început să dezvolte o stare de tristețe care s-a materializat prin supraevaluarea siluetei și a greutății, dar și a controlului asupra lor. C a început să-și spună că este grasă, urâtă și că nu o iubește nimeni, ceea ce a determinat-o să țină diete drastice întrerupte de episoade de mâncat compulsiv. În scurt timp, adolescenta a început să dea semne de izolare socială, îngustarea sferei de interes și a activităților, precum și atitudine de răzvrătire la școală și în mediul său social. La nivel afectiv, a început să dezvolte sentimente de vinovăție și inutilitate, iritabilitate și stimă de sine scăzută. I s-a redus capacitatea de concentrare, de atenție și de memorare. La nivel fizic, a început să se simtă foarte obosită și să aibă episoade de insomnie. La prima întâlnire la cabinet, avea un aer “absent”. Diagnosticul său este unul de depresie.

Cum putem lucra la stima de sine a copiilor noștri adolescenți?

În primul rând, prin identificarea factorilor care o perturbă. Indicația este începerea unei forme de terapie. Spre exemplu, într-un caz de anorexie nervoasă, terapia cea mai indicată este cea cognitiv-comportamentală, care are ca scop schimbarea perspectivei și atitudinii pacientului cu privire la propriile obiceiuri alimentare, dar și asupra imaginii sale corporale. Si alte orientări terapeutice pot fi utile, cum ar fi orientările psihodinamice, terapia shemelor sau analiza tranzacțională.

De asemenea, este foarte important ca un părinte să înțeleagă ce înseamnă o tulburare de alimentație ca să poată oferi suportul de care adolescentul are nevoie. Îl poate asigura verbal și prin gesturi, în funcție de limbajul de iubire cu care acesta rezonează, de iubirea și susținerea sa necondiționată. Este important ca adolescentul să se simtă ascultat, înțeles și acceptat.

Părintele trebuie să aibă o doză nelimitată de răbdare și să monitorizeze constant starea de sănătate fizică și psihică a copilului.