De ce nu poți slăbi: cele mai frecvente cauze medicale

Timp estimat de citire:

5 minute, 37 secunde

Așa cum bine știi deja, scăderea în greutate poate fi anevoioasă. De multe ori chiar, rezultatele se lasă așeptate sau nu apar deloc. Motivele pot fi diverse. Fie ai o dietă dezechilibrată sau care nu ți se potrivește, fie nu faci mișcare cât trebuie și de care trebuie, pentru a determina deficitul caloric și a determina și susține procesul de slăbire. Mai există însă și motive de ordin medical, care te pot împiedica să scapi de kilogramele deranjante. Dacă în ciuda încercărilor tale de a face lucrurile cum trebuie, nu te îndrepți în direcție propusă, e cazul să discuți cu medicul tău și să faci o serie de investigații. Nu-i exclus ca problema ta cu greutatea să reprezinte consecința unei afecțiuni. Iată câteva posibile piste de avut în vedere.

Oboseala suprarenală

Corpul nostru deține două glande suprarenale, care face parte din sistemului endocrin. Acestea sunt situate aproape de partea superioară a fiecărui rinichi – de unde și denumirea lor. Ele au rolul de a secreta hormoni care ajută la controlul ritmului cardiac, al tensiunii arteriale și al corticosteroizilor.

Stările constante de stres fizic și psihic pot duce le suprasolicitarea glandelor suprarenale și la o funcționare deficitară a acestora. Drept urmare, se produc dezechilibre considerabile la nivelul întregului organism. Astfel, poți simți o oboseală permanentă, somnolență și chiar epuizare, poți avea răspuns lent la reflexe, dificultăți de concentrare și gândire, poți suferi de fibromialgie.

Dacă în cazul unor oameni, oboseala suprarenală poate duce la pierderea bruscă în greutate, în cazul altora ar putea merge în cealaltă direcție. Și asta pentru că, pe de o parte, dă peste cap metabolismul, iar pe de altă parte favorizează apariția poftelor de alimente mai dulci și mai reconfortante, care, de regulă sunt și hipercalorice, ceea ce poate accelera creșterea în greutate.

Sindromul Cuching

Stresul se poate face vinovat de creșterea în greutate și în alte moduri. Acesta induce creșterea nivelului de cortizol, hormonul implicat în răspunsul de „luptă sau fugă”, care, printre altele, facilitează depozitarea grăsimilor, în special într-o zonă problematică, cea a abdomenului. Când această situație devine cronică, organismul poate ajunge să producă prea mult cortizol, chiar și atunci când evenimentele stresante au trecut. În astfel de cazuri, se creează premisele pentru sindromul Cushing, o tulburare în care organismul nu reușește să regleze producția de cortizol.

Excesul de cortizol poate rezulta și ca urmare a consumului de anumite medicamente, cum ar fi glucocorticoizii ce se administrează după transplantul de organe sau în unele afecțiune cronice, precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos sau astmul.

Depresia

Atunci când vine vorba de depresie, există doi factori principali care pot crește riscul de câștig ponderal.  Primul se referiră la consumul alimentar pe fond emoțional. Studiile care au analizat modificările de greutate pe termen lung la cei cu depresie arată o probabilitate ridicată a existenței acestui tip de comportament alimentar în rândul lor. Situația poate fi agravată de sedentarism, care este caracteristic depresiei. N-ai să vezi persoane cu depresie active!

Celălalt factor important are legătură cu faptul că, în majoritatea lor, medicamentele prescrise pentru depresie, așa cum sunt inhibitorii selectiv ai recaptării serotoninei (ISRS), au drept efect secundar creșterea în greutate. Este, de altfel, un lucru recunoscut.

Hipotiroidismul

Atunci când există o creștere sau o pierdere semnificativă în greutate, mai ales dacă se întâmplă într-un interval de timp scurt și fără cauze aparente, trebuie neapărat luată în considerare tulburarea tiroidiană.

În cazul hipotiroidismului, situația în care glanda tiroidă nu produce hormoni în cantitatea suficientă, creșterea în greutate este adesea unul dintre simptomele cele mai evidente, alături de oboseală, schimbările de dispoziție, senzația de frig și articulațiile rigide.

„Această afecțiune poate încetini metabolismul, ceea ce duce frecvent la creșterea în greutate. De multe ori, cei afectați se simt stresați sau frustrați de acest lucru, ceea ce poate agrava problema”, punctează dr. Benjamin O’Donnell, endocrinolog la Centrul Medical Wexner al Universității de Stat din Ohio.

Sindromul ovarelor polichistice

Potrivit estimărilor medicale, una din zece femei, cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani, suferă de sindromul ovarelor polichistice (SOP). Afecțiunea provocă dezechilibru hormonal, în corpul femeilor afectate existând niveluri crescute de hormon masculini (androgeni). Acest lucru determină dereglări ale ciclului menstrual, tulburări de fertilitate, dar poate contribui și la câștigul ponderal.

În timp, SOP mai poate provoca apariția rezistenței la insulină, ceea ce duce la acumulare de țesut adipos în zona abdominală. De asemenea, sindromul se poate manifest și prin pilozitate corporală excesivă, piele grasă sau acnee, pete închise la culoare în zona cefei, a axilelor sau sub sâni.

Ce ai de făcut

Chiar dacă e posibil să nu fie vorba de niciuna dintre problemele expuse mai sus, există altele care ar putea fi în joc. De aceea, înainte de a-ți face programarea la medic pentru identificarea cauzei reale, fă-ți o listă cu toate simptomele pe care ai, inclusiv pe cele pe care le consideri nesemnificative, precum balonarea, retenția de apă, durerile de cap, fluctuațiile de energie, reacțiile observate la consumul unor alimente etc. De asemenea, ține un jurnal alimentar timp de câteva zile, notează-ți câte ore dormi pe noapte, precum și toate medicamentele pe care le iei.

Oferirea a cât mai multor informații va ajuta medicul să restrângă orizontul căutărilor. Va fi un prim pas important în descoperirea soluției și preluarea controlului asupra sănătății.

Pentru a-ți spori șansele de izbândă în lupta cu kilogramele în plus, mizează pe ajutorul LipidoSlim de la Naturalis. Acest supliment alimentar reunește, într-o singură formulă, ingrediente active cu efecte dovedite în accelerarea metabolismului și arderea mai eficientă a grăsimilor. În plus, favorizează menţinerea constantă a valorilor glicemiei, ceea ce întârzie apariția senzației de foame și a poftelor de dulce.