A fi prea slab, mai periculos decât a avea kilograme în plus

Timp estimat de citire:

4 minute, 48 secunde

Legătura dintre greutatea corporală și sănătate este mai complicată decât se presupune adesea. Conform unui studiu de ultimă oră realizat în Danemarca, cel mai scăzut risc de deces prematur nu se regăsește fix la mijlocul intervalului care desemnează un indice de masă corporală (IMC) considerat a fi normal. Cercetarea care a urmărit peste 85.000 de adulți a scos la iveală faptul că persoanele ușor subponderale, cu un IMC sub 18,5, prezintă un risc de moarte prematură de circa trei ori mai mare față de cele aflate în partea de mijloc până la cea superioară a așa-numitului interval „sănătos”.

Rezultatele studiului au fost prezentate la Întâlnirea Anuală a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului, readucând în discuție necesitatea reevaluării impactului greutății asupra sănătății și implicit asupra speranței de viață.

Mai suplu nu înseamnă mai sănătos

Deși intervalul 18,5 – 24,9 al IMC-ului este considerat „optim” pentru menținerea sănătății, studiul arată că persoanele aflate la limita inferioară a acestui perametru nu sunt neapărat mai protejate.

Potrivit datelor înregistrate, persoanele cu IMC între 18,5 și 19,9, adesea admirate pentru silueta lor suplă, au un risc de deces prematur de două ori mai mare decât media. Chiar și cei cu un IMC între 20 și 22,4 prezintă un risc cu 27% mai ridicat. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că în rândul celor cu IMC sub 18,5, acest risc este aproape triplat.

Să ai kilograme în plus nu e mereu un dezavantaj

Pe de altă parte, a avea câteva kilograme peste „normal” nu s-a dovedit a fi la fel de riscant. În cadrul studiului, persoanele cu IMC între 25 și 35, încadrate ca „supraponderale” sau chiar cu „obezitate moderată”, nu au prezentat o creștere semnificativă a mortalității, comparativ cu grupul de referință.

Doar cei cu un IMC de 40 sau mai mult au avut un risc de deces substanțial mai mare, puțin mai mult decât dublu (de 2,1 ori).

De ce poate fi periculoasă greutatea mai mai mică

Cercetătorii subliniază că a fi prea slab nu oferă protecție, ba chiar expune la riscuri, mai ales la vârste înaintate.

Rezervele de grăsime au un rol important atunci când organismul se confruntă cu o boală. În cazul unor tratamente grele, cum este chimioterapia, pacienții tind să piardă în greutate. Cei cu rezerve mai mari pot face față mai bine, pentru că organismul are resurse din care să își susțină funcțiile esențiale.

În schimb, persoanele foarte slabe își epuizează rapid rezervele, limitând capacitatea corpului de a se recupera. În plus, pierderea neintenționată în greutate poate fi adesea un semn al unei afecțiuni grave, precum cancerul sau diabetul de tip 1, ducând adesea la scădere în greutate înainte de diagnostic. Asta înseamnă că un IMC scăzut poate fi, uneori, un marker al unei boli ascunse.

O explicație logică

Poate părea surprinzător că a fi foarte slab e mai periculos decât a fi supraponderal. Totuși, dacă ne gândim simplu, explicația este logică: corpul are nevoie de hrană pentru a supraviețui.

Fără hrană, organismul intră într-o stare catabolică, în care descompune țesuturile pentru a produce energie pentru creier. Alte funcții, precum imunitatea, sunt puse pe pauză. În consecință, lipsa resurselor face ca persoanele prea slabe să fie mai vulnerabile în fața bolilor.

Este nevoie de o redefinire a „greutății sănătoase”?

Rezultatele studiului sugerează că intervalul considerat „sănătos” pentru IMC ar putea fi revizuit. Progresele medicinei moderne, care ajută oamenii să gestioneze boli precum diabetul sau afecțiunile cardiace, ar putea muta zona de siguranță către valori mai mari.

Un IMC între 22,5 și 30 pare acum să fie asociat cu cel mai mic risc de deces, cel puțin în populația daneză analizată.

Limitele IMC-ului ca instrument de măsură

Indicele de masă corporală rămâne un instrument grosier, care nu ține cont de factori esențiali pentru sănătate precum:

• stilul de viață,
• alimentația,
• distribuția grăsimii,
• diferențele etnice și culturale.

Mai mult, IMC-ul a fost creat în urmă cu aproape două secole, pe baza unui eșantion restrâns de bărbați albi, europeni. De aceea, nu reflectă diversitatea actuală și poate da rezultate înșelătoare pentru alte grupuri etnice.

Atunci când decizii medicale importante – precum accesul la tratamente de fertilitate sau intervenții chirurgicale – se iau pe baza IMC-ului, este esențial ca acesta să fie un instrument corect.

Concluzia: nu doar cifrele contează

Studiul danez este încă preliminar și are nevoie de confirmări prin cercetări suplimentare. Totuși, mesajul principal este unul cât se poate de clar:

1. A fi foarte slab este periculos pentru sănătate.
2. A avea câteva kilograme în plus nu este neapărat un risc, ba chiar poate fi un factor protector în anumite situații.
3. IMC-ul, singur, nu reflectă în mod fidel starea de sănătate a unei persoane.

Adevărata lecție este că sănătatea nu se rezumă la cifrele de pe cântar sau la un calcul simplu al IMC-ului. Contează mai mult un stil de viață echilibrat, alimentația sănătoasă și evaluările medicale personalizate.