Dispepsie funcțională (sindromul dispeptic): ce este, cauze și simptome, tratament și dietă

Timp estimat de citire:

7 minute, 0 secunde

Ce este sindromul dispeptic

Sindromul dispeptic poate fi definit ca un ansamblu de simptome de natură digestivă localizate mai ales în partea centrală și superioară a abdomenului. Aceste simptome sunt cauzate de modul în care funcționează stomacul și sistemul digestiv în ansamblu și nu de o leziune, inflamație sau alt factor care ar putea perturba procesul digestiv, iar aceasta explică de ce sindromul dispeptic se mai numește și dispepsie funcțională.

Simptomele apar și dispar periodic, declanșate de diferiți factori pentru, a reapărea la intervale de zile sau chiar luni și diferă de la un pacient la altul ca mod de manifestare și intensitate.

Cel mai adesea, simptomele de dispepsie funcțională apar după masă și se estimează că aproximativ 30% din populație de confruntă cu această problemă.

Ce cauze pot declanșa sindromul dispeptic

Deși încă nu sunt cunoscute cu exactitate cauzele care duc la dispepsie funcțională, cercetările efectuate până în prezent au dus la identificarea unor factori favorizanți asociați cu cazurile tratate de-a lungul timpului. Aceștia se pot împărăți în două categorii, respectiv cauzele de natură medicală și cauzele care țin de stilul de viață, iar de cele mai multe ori sindromul dispeptic are la bază o combinație de factori din cele două grupe.

Cauze medicale

Simptomele de dispepsie funcțională apar uneori pe fondul unor afecțiuni precum:

• Infecțiile cu Helicobacter pylori, Salmonella sau Escherichia coli;
• Alergiile sau intoleranțele alimentare;
• Întârzierea golirii gastrice;
• Hipersensibilitatea viscerală;
• Sindromul de intestin iritabil;
• Boala re reflux gastroesofagian;
• Pancreatita;
• Bilile hepatice;
• Gastroenteritele;
• Litiaza biliară;
• Anxietatea sau depresia;
• Obezitatea.

De asemenea, sindromul dispeptic mai poate apărea în urma unui tratament îndelungat cu antibiotice sau cu antiinflamatoare steroidiene și nesteroidiene.

Cauze care țin de stilul de viață

Chiar și în absența unor astfel de probleme de sănătate, sindromul dispeptic poate fi generat și de următorii factori:

• Sedentarismul;
• Alimentația dezechilibrată;
• Mesele abundente;
• Consumul excesiv de grăsimi;
• Obiceiul de a mânca înainte de culcare;
• Fumatul;
• Consumul excesiv de alcool;
• Stresul cronic;
• Automedicația.

Mai trebuie precizat că femeile însărcinate se confruntă frecvent cu dispepsie funcțională, mai ales în ultimul trimestru de sarcină.

Simptome specifice de dispepsie funcțională

În funcție de simptome putem vorbi de trei tipuri de dispepsie funcțională, respectiv sindromul durerii epigastrice, sindromul suferinței postpardinale și  a treia categorie, care este o combinație a primelor două.

Sindromul durerii epigastrice este caracterizat de durere asociată cu arsură în zona superioară a abdomenului, iar cel al suferinței postpardinale începe să se manifeste la scurt timp după masă.

Principalele simptome asociate cu sindromul dispeptic sunt următoarele:

• Durere sau arsură la nivelul stomacului ori în partea superioară a abdomenului;
• Senzație de sațietate precoce;
• Balonare;
• Eructații;
• Gust acru în gură;
• Greață;
• Vărsături.

În cele mai multe cazuri de dispepsie funcțională, simptomele – care sunt foarte asemănătoare cu cele ale unei indigestii – se manifestă cu intermitență, apărând de obicei după masă și dispărând de la sine pentru a apărea ulterior peste zile săptămâni sau luni.

Cum se stabilește diagnosticul de dispepsie funcțională

Prin manifestările specifice, sindromul dispeptic poate fi ușor confundat cu o indigestie sau cu alte afecțiuni digestive, de aceea diagnosticul poate fi oarecum dificil de stabilit. În primă fază se face o anamneză, în urma căreia medicul se pune la curent cu istoricul medical al pacientului, ultimele tratamente urmate recent, simptomele pe care acesta le acuză și modul în care se manifestă.

Anamneza este urmată de un consult clinic care se concentrează în mod special pe zona abdominală, iar în funcție de primele concluzii, medicul poate recomanda investigații suplimentare. În general, se recomandă analize de sânge, analiza fecalelor și o endoscopie digestivă superioară, iar dacă rezultatele nu indică prezența altor afecțiuni, se stabilește diagnosticul de dispepsie funcțională.

Tratament recomandat pentru sindromul dispeptic

Tratamentul în sindromul dispeptic vizează în principal ameliorarea simptomelor și reducerea recurenței acestora, iar dacă sunt identificate și cauze de natură medicală, evident că se va avea în vedere și eliminarea acestora.

În primul rând, pacienților cu dispepsie funcțională li se recomandă să facă unele modificări în privința stilului de viață. Acestea se referă la adoptarea unei alimentații echilibrate, cu evitarea excesului de grăsimi și a porțiilor foarte generoase, mai multă mișcare și reducerea excesului ponderal, evitarea meselor înainte de culcare, renunțarea la fumat și consumul de alcool.

Pentru ameliorarea simptomelor se prescriu medicamente în funcție de modul de manifestare a bolii.

• Medicamente pentru reducerea acidității gastrice – este vorba de inhibitori ai pompei de protoni și antagoniști ai receptorilor H2, care au rolul de a reduce secreția de suc gastric și odată cu el aciditatea din stomac, în condițiile în carea aceasta cauzează arsurile și durerea epigastrrică;
• Antibiotice – dacă sindromul dispeptic este asociat cu o infecție bacteriană la nivel digestiv, tratamentul cu antibiotice are rolul de a distruge acești agenți patogeni și a împiedica proliferarea lor;
• Medicamente prokinetice – îmbunătățesc motilitatea gastrică și intestinală, fiind recomandate împotriva senzației de plenitudine care se instalează rapid și persistă mult timp după masă;
• Medicamente pentru hipersensibilitate viscerală – slăbesc sensibilitatea nervilor din zona abdominală, reducând astfel senzația de durere caracteristică multor cazuri de dispepsie funcțională;
• Antidepresive – dacă sindromul dispeptic apare pe fondul unor stări psihice negative, medicul poate prescrie și medicamente din această categorie dar și alte metode de gestionare a stresului precum psihoterapia, exercițiile de respirație, tehnicile yoga.

Importanța dietei în gestionarea dispepsiei funcționale

Dieta joacă un rol important în tratamentul sindromului dispeptic, dat fiind că simptomele specifice sunt influențate în bună măsură de alimentele consumate. Prin urmare, pacienții cu astfel de probleme trebuie să evite alimentele care cresc aciditatea și cauzează disconfort gastric, iar din această categoria amintim:

• Prăjelile;
• Mâncărurile foarte grase;
• Preparatele iuți sau bogat condimentate;
• Dulciurile cu mult zahăr adăugat;
• Alimentele tip fast-food;
• Roșiile;
• Citricele;
• Mezelurile, conservele și alte alimente ultraprocesate;
• Cafeaua;
• Alcoolul.

În lista alimentelor care pot ameliora simptomele de dispepsie funcțională și sunt recomandate în dieta pacienților cu astfel de diagnostic putem include:

• Fructele și legumele cu aciditate redusă;
• Carnea slabă;
• Ouăle fierte;
• Cartofii copți sau fierți (nu prăjiți);
• Cerealele integrale;
• Orezul;
• Pâinea integrală;
• Supele de pui sau de legume;
• Peștele și fructele de mare;
• Iaurtul și alte lactate degresate.

Este importantă și respectarea unei rutine în ceea ce privește servirea meselor, iar principalele reguli sunt următoarele:

• Evitarea exceselor culinare, chiar dacă e vorba de alimente recomandate;
• Respectarea unui program regulat de servire a meselor, care să includă toate cel trei mese principale (micul dejun, prânzul și cina);
• Servirea cinei cu cel puțin 2-3 ore înainte de culcare;
• Întocmirea unui jurnal alimentar în care să fie consemnate alimentele consumate la fiecare masă, ora la care au fost servite, eventualele simptome ulterioare și momentul apariției acestora. Astfel pot fi identificate mai ușor alimentele care cauzează probleme;
• Alimentele trebuie să fie bine mestecate înainte de a fi înghițite și este de evitat mâncatul „pe fugă”, care îngreunează digestia la nivelul stomacului.
• În timpul mesei nu se vorbește și se limitează consumul de lichide pentru că odată cu bolul alimentar, în stomac poate ajunge și o cantitate de aer care să cauzeze balonare și senzație de plenitudine la nivel abdominal;
• Poziția orizontală la scurt timp după masă favorizează apariția arsurilor epigastrice, astfel că în loc de siestă se recomandă o plimbare scurtă.