Mâncăm plastic fără să știm! Cum ne putem proteja

Timp estimat de citire:

3 minute, 36 secunde

Deși poluarea cu plastic a oceanelor este o imagine familiară, o problemă mult mai insidioasă se desfășoară sub ochii noștri: ingestia involuntară de micro- și nanoplastice. Potrivit celor mai recente date, o persoană obișnuită ar putea ingera echivalentul în greutate al unui card bancar în fiecare săptămână, iar sursele sunt adesea obiecte pe care le considerăm sigure.

Apa îmbuteliată și microplasticul

Una dintre cele mai mari surse de expunere rămâne apa la PET. Un studiu recent menționat de BBC a scos la iveală faptul că un singur litru de apă îmbuteliată poate conține, în medie, 240.000 de particule de plastic. Multe dintre acestea sunt „nanoplastic” – particule atât de mici încât pot trece direct prin țesuturile tractului digestiv în fluxul sanguin, ajungând la organe vitale precum inima sau creierul.

Pericolele din bucătărie: căldura și abraziunea

Cercetătorii avertizează că obiceiurile noastre culinare accelerează contaminarea:

• Recipientele de plastic la microunde: chiar și cele etichetate drept „sigure” pot elibera milioane de particule atunci când sunt încălzite. Căldura descompune structura polimerilor, transferând substanțe chimice direct în mâncare.
• Tocătoarele de plastic: utilizarea cuțitelor pe suprafețe de plastic produce așchii microscopice care aderă la alimente. Trecerea la tocătoare de lemn sau bambus este o recomandare fermă a experților.
• Pliculețele de ceai: multe branduri folosesc polipropilenă pentru a sigila pliculețele. La contactul cu apa clocotită, un singur pliculeț poate elibera milioane de particule de plastic în cană.

Cum putem limita „dieta cu plastic”?

Deși este imposibil să eliminăm complet expunerea într-o lume saturată de ambalaje și obiecte din plastic, experții recomandă câteva schimbări de stil de viață:

1. Filtrarea apei de la robinet. Utilizarea filtrelor de calitate (precum cele cu osmoză inversă) reduce semnificativ numărul de microplastice comparativ cu apa îmbuteliată.
2. Evitarea recipientelor de plastic pentru alimente fierbinți. Transferați mâncarea în vase de ceramică sau de sticlă înainte de a o încălzi.
3. Atenție la praf! O mare parte din microplasticul ingerat provine din praful casnic (fibre din haine sintetice și covoare). Aspirarea regulată și ștergerea prafului pot reduce inhalarea acestora.
4. Alegerea produselor proaspete. Alimentele intens procesate și ambalate în straturi multiple de plastic prezintă un risc mult mai mare de contaminare decât produsele proaspete, neambalate.

Microplasticul și sănătatea

Impactul pe termen lung asupra sănătății este încă sub investigație, însă dovezile preliminare leagă microplasticul de tulburări endocrine, inflamație și probleme de fertilitate. Nu este vorba de a trăi în frică, ci de a face alegeri informate pentru a diminua o potențială toxină pe care corpul uman nu este făcut să o proceseze. Studiile cu privire la microplastic sunt încă puține și neconcludente.

 De la plastic la microplastic

Plasticul a fost inventat în 1907 când chimistul belgian, emigrat în Statele Unite, Leo Baekland, căuta un substitut pentru șelac (substanță rășinoasă utilizată ca lac pentru lemn). Producătorii au realizat rapid că noul material este ieftin și foarte versatil – durabil, flexibil, ușor și nu conduce elictricitatea. În anii 1930 – 1940, oamenii de știință au inventat noi forme ale materialului: polyester, nylon sau plexiglas. La sfârșitul anilor ’60, au venit și primele avertismente cu privire la poluarea oceanelor cu plastic.

Termenul microplastic a fost utilizat pentru prima dată în 2004, referindu-se la particule mai mici de 1 micrometru). S-a descoperit că micile fragmente erau purtate de apă și de vânt, contaminând totul, de la adâncurile oceanelor, până la vârful muntelui Everest. Durabilitatea acestui material contribuie la persistența lui în mediu. Se crede că tot plasticul care a fost fabricat vreodată, în afară de cel care a fost incinerat, există într-o formă care nu se poate descompune natural. Până în prezent, microplasticul a fost găsit în peste 1300 de specii, incluzând organismul uman.

Surse: BBC, Stanford.edu

Foto: Shutterstock.com