Obezitatea abdominala

Timp estimat de citire:

3 minute, 6 secunde

Conform ultimului raport al Federatiei Internationale de Diabet, pentru europeni obezitatea abdominala (sau centrala) este definita printr-o dimensiune a taliei mai mare de 80 cm la femei si 94 cm la barbati.

In SUA 2/3 din adulti prezinta un exces ponderal, aproape jumatate dintre acestia fiind obezi. In ceea ce priveste obezitatea abdominala, aceasta este chiar mai frecventa decat cea generala, fiind prezenta la peste jumatate din adultii din SUA.

Colesterol crescut si risc cardiovascular

Chiar si  la persoanele cu greutate normala, o dimensiune mai mare a taliei se asociaza cu cresterea colesterolului total, a LDL-colesterolului (colesterolul „rau”), trigliceridelor, glicemiei, tensiunii arteriale (atat maxima cat si minima) si cu scaderea HDL-colesterolului (colesterolul „bun”).
Desi procentul de tesut adipos este mai mare la femei fata de barbati (25-30% fata de 15-20%), dispunerea predominant abdominala a grasimii la sexul masculin explica frecventa mai mare a bolii cardiovasculare in randul acestora. Conform studiilor, aproape 80% din adultii tineri care au prezentat infarct miocardic erau barbati.

Riscul cardiovascular in functie de talie si sex

La aceeasi valoare a taliei, o circumferinta mai mare a soldurilor se asociaza cu un risc mai mic de boli cardiovasculare (regiunea gluteofemurala are capacitatea de a capta acizii grasi liberi din circulatie, impiedicand astfel depozitarea lor la nivelul altor organe).

Obezitatea abdominala creste riscul de diabet

Desi grasimea intraabdominala nu reprezinta decat 10-20% din cantitatea totala de grasime din organism, ea este mai activa metabolic decat cea cu alte localizari. Tesutul adipos, in afara de rolul de depozitare al grasimii, functioneaza ca un adevarat organ endocrin, secretand peste 50 de substante de natura proteica, cele mai cunoscute fiind leptina si adiponectina. Leptina, primul hormon identificat secretat de celulele adipoase, intervine in controlul aportului alimentar prin actiune la nivelul hipotalamusului (prin scaderea ingestiei de alimente). Desi concentratia leptinei creste proportional cu gradul obezitatii, apare o rezistenta la actiunea ei. Adiponectina este un hormon cu efecte antiinflamatoare, antiaterosclerotice si care favorizeaza actiunea insulinei la nivelul ficatului si muschilor. Concentratia ei scade proportional cu gradul obezitatii abdominale (fiind mai redusa la barbati), determinand: diminuarea arderii grasimilor (cu cresterea colesterolului si trigliceridelor in sange) si scaderea utilizarii glucozei de catre celule, care va stimula pancreasul sa secrete o cantitate mai mare de insulina (asa-numita rezistenta la insulina). Suprasolicitarea pancreasului va conduce in timp la aparitia diabetului zaharat tip 2 (circa 30% dintre obezi vor deveni diabetici).

Distributia abdominala a grasimii este un factor major de risc pentru diabet, indiferent de gradul obezitatii (IMC). Cercetatorii au aratat ca o crestere a taliei la barbati de la 94 la 102 cm si la femei de la 80 la 88 cm determina un risc de aparitie a diabetului zaharat tip 2 si a bolii cardiovasculare de 4 ori mai mare.

Poate cauza aparitia cancerului

Obezitatea abdominala, mai mult decat cea generala, creste riscul de cancer de colon (la ambele sexe) si rectal (numai la barbati). Pentru fiecare 10 cm castigati in talie, riscul de cancer de colon creste cu pana la 33%, la barbati, si 16%, la femei. Alte forme de cancer favorizate de dispozitia intraabdominala a grasimii sunt reprezentate de cancerul de esofag, ficat, pancreas, prostata la barbati, iar in cazul femeilor, cancerul de vezica biliara, san, uter, col uterin si ovar.

Alte complicatii asociate obezitatii abdominale:

• Afectiuni digestive
• Afectiuni respiratorii (bronsita cronica, apneea de somn)
• Afectarea articulatiilor soldului si genunchiului datorita presiunii exercitate de excesul ponderal
• Sindromul ovarelor polichistice
• Insuficienta venoasa cronica
• Consecinte psihosociale