De ce ne este mereu foame? Legătura dintre stres, somn și pofta de dulce

Timp estimat de citire:

3 minute, 13 secunde

Când suntem stresați, corpul eliberează cortizol, hormonul care ne pregătește pentru reacția de „luptă sau fugă”. Pe termen scurt, acest mecanism este util. Problema apare atunci când stresul devine constant: termene limită, griji financiare, prea multe notificări, lipsa pauzelor. În acest context, cortizolul poate crește pofta pentru alimente bogate în zahăr și grăsimi, pentru că organismul caută o sursă rapidă de energie și confort. De aceea, după o zi tensionată, o prăjitură sau o ciocolată par mult mai atrăgătoare decât un iaurt sau un fruct.

Relația somn – poftă de mâncare

Somnul are și el un rol esențial. În mod normal, corpul reglează foamea și sațietatea prin mai mulți hormoni, dintre care doi sunt foarte importanți: grelina, care stimulează foamea, și leptina, care transmite creierului că ne-am săturat. Multe studii au arătat că atunci când dormim prea puțin, acest echilibru se poate modifica: ne simțim mai înfometați, ne săturăm mai greu și avem mai multe pofte pentru gustări dense caloric. Totuși, cercetările recente arată că efectele nu sunt identice la toți oamenii, ceea ce sugerează că relația dintre somn și apetit este complexă și influențată și de alți factori, precum stresul, greutatea corporală și ritmul de viață.

Stresul și pofta de dulce

Mai există însă o piesă importantă în acest puzzle: creierul obosit caută recompensă rapidă. Când nu dormim bine, suntem mai vulnerabili la alegeri impulsive și la alimente ultraprocesate. Dulcele oferă o plăcere imediată, prin activarea sistemelor de recompensă din creier, dar efectul este scurt. După ce glicemia crește și apoi scade repede, apare din nou nevoia de a mânca. Așa se formează un cerc vicios: stres, oboseală, poftă de dulce, energie de scurtă durată, apoi iar poftă și iar oboseală.

Gustări de seară…

Și momentul zilei contează. Seara, mai ales după o zi lungă, autocontrolul scade, iar oboseala ne face să interpretăm mai greu semnalele reale ale corpului. Uneori nu ne este foame în sens metabolic, ci avem nevoie de odihnă, relaxare sau reglare emoțională. Totuși, corpul „traduce” această nevoie într-o poftă alimentară, adesea pentru biscuiți, înghețată sau alte alimente care ne provoacă plăcere – genul de alimente create pentru a stimula la maximum sistemul de recompensă al creierului, caracterizate prin combinații de grăsimi, zahăr, carbohidrați rafinați, sare etc.

Ce puteți face concret?

În primul rând, încearcați să nu priviți foamea doar ca pe o problemă de disciplină. Dacă dormiți puțin și sunteți sub presiune, corpul funcționează într-un mod care favorizează poftele. Un program de somn mai regulat, mese echilibrate cu proteine și fibre, pauze reale în timpul zilei și metode simple de reducere a stresului – mers pe jos, respirație conștientă, limitarea timpului petrecut pe ecrane seara – pot reduce semnificativ pofta de dulce. În fond, foamea constantă nu este întotdeauna un semn că aveți nevoie de mai multă mâncare, ci uneori un semnal că aveți nevoie de mai multă grijă față de dumneavoastră. Iar când veți înveța să asculțați acest semnal corect, vă veți schimba nu doar alimentația, ci vă veți recăpăta echilibrul.