Vitamina D, roluri și surse

Timp estimat de citire:

3 minute, 13 secunde

Exista 5 tipuri cunoscute de vitamina D, însă doar 2 forme sunt importante din punct de vedere biologic: D2 (ergocalciferol) și D3 (colecalciferol). Ambele sunt inactive și trebuie hidroxilate sau activate (în ficat, și ulterior în rinichi) pentru a fi convertite în forma activă (25-hidroxi-vitamina D). Vitamina D2 nu este produsă de către corpul uman, găsindu-se în plante și fungi, iar vitamina D3 este sintetizată în piele după expunerea la lumina solară (la razele ultraviolete UVB).

Pentru un plus de vitamina D, încearcă suplimentul alimentar Calciu cu Vitamina D, comprimate efervescente, de la Naturalis, disponibil în farmaciile Catena.

Rolurile vitaminei D

După cum am precizat, vitamina D are efecte multiple pe diferite sisteme ale organismului:

• Menținerea sănătății sistemului osteo-articular prin influența asupra metabolismului fosforului și calciului, stimulând absorbția calciului din intestin și fixând calciul în oase.
• Pe sistemul imun: există receptori de vitamina D pe suprafața leucocitelor, aceasta ajutând astfel la lupta împotriva infecțiilor. În plus, un nivel normal de vitamina D reduce riscul de a dezvolta boli autoimune și inhibă proliferarea celulara (având deci un posibil rol în prevenția unor tipuri de cancer, precum cel de prostată, sân sau colon).
• Pe sistemul vascular: promovează relaxarea vaselor, ceea ce scade riscul de infarct miocardic și boală vasculară periferică.
• Alte efecte benefice ale acestei vitamine sunt: prevenția bolilor neurodegenerative (boala Alzheimer sau demența) sau chiar a depresiei, creșterea sensibilității la insulină (ceea ce poate scădea riscul de apariție a diabetului zaharat) sau încetinirea proceselor de îmbătrânire.

Deficitul de vitamina D este des întâlnit, mai ales cauzat de combinația dintre o dietă săraca în această vitamină și expunere insuficientă la soare. Există însă și alți factori care pot contribui la acest dezechilibru, precum unele boli ce produc malabsorbție, afecțiuni ale ficatului sau rinichilor (acestea împiedicând activarea vitaminei D), menopauza și înaintarea în vârstă. Consecințele cele mai întâlnite sunt rahitismul, osteomalacia, osteoporoza, dar și parodontoza.

Sursele cele mai importante de vitamina D sunt reprezentate de pește (somon, hering, ton, sardine), gălbenușul, laptele de vacă, dar și carnea de porc sau de vită (mai ales ficatul).

Excesul de vitamina D (hipervitaminoza) este rar întâlnit și este cauzat de suplimentarea excesivă, simptomele fiind reprezentate de greață, vărsături, sete și urinare excesivă.

Când ar trebui să luăm suplimente cu vitamina D?

Suplimentarea cu vitamina D ar trebui să se adreseze persoanelor care sunt la risc de a dezvolta o deficiență. Astfel, ea este obligatorie la copiii până la 18 luni, și în ultimii ani au fost redactate recomandări pentru persoanele la risc (gravide, vârstnici), astfel:

• La persoanele cu vârsta intre 65-75 de ani, datorită eficienței scăzute a sintezei din piele, se recomandă între 800-2000 UI/zi, în funcție de greutate și aportul de vitamina D din dietă.
• La persoanele cu vârsta peste 75 de ani, datorită eficienței scăzute a sintezei din piele, posibilei malabsorbții și eventualelor comorbidități, se recomandă între 2000-4000 UI/zi, în funcție de greutate și aportul de vitamina D din dietă.
• La gravide sau mame care alăptează se recomandă dozarea vitaminei D serice, iar suplimentarea se va face doar dacă valorile acesteia sunt sub valoarea optimă.
• În cazul femeilor care au intrat la menopauză se recomandă dozarea vitaminei D și suplimentarea acesteia în funcție de necesitate.

Pentru o evaluare corectă a nivelului de vitamina D și, eventual, al necesității suplimentării acesteia, vă sfătuim să vă adresați unui medic endocrinolog.