Secretul longevității: analizele de sânge ale centenarilor indică diferențe-cheie

Timp estimat de citire:

5 minute, 33 secunde

Dacă în trecut centenarii erau considerați o raritate, la ora actuală prezența lor în societate nu mai uimește la fel de mult, fiind văzută drept o normalitate. De altfel, aceștia reprezintă grupul demografic cu cea mai rapidă creștere la nivel mondial, numărul lor dublându-se, cu aproximație, la fiecare zece ani, începând cu anii ´70.

Căutarea înțelegerii fenomenului longevității excepționale nu este însă ușoară. Implică deslușirea interacțiunii complexe dintre predispoziția genetică și factorii legați de stilul de viață și modul în care aceștia se modifică de-a lungul vieții unei persoane. Lucrurile ar putea fi mai clare acum, având în vedere rezultatele unui nou studiu, care a scos la iveală aspecte comune la persoanele care trăiesc peste 90 de ani, în privința unor biomarkeri, printre care și nivelurile de colesterol sau glicemie.

Un set de date uriaș

Nonagenarii și centenarii prezintă de mult timp un interes intens pentru oamenii de știință, deoarece studierea lor ne-ar putea ajuta cum să trăim mai mult și, poate, cum să îmbătrânim având o sănătate mai bună. Până în prezent, studiile privind centenarii au fost la scară mică, concentrându-se pe un grup selectat, excluzând persoanele care trăiesc în centre de îngrijire.

Dorind să meargă mai departe, o echipă de oameni de știință de la renumita Universitate Karolinska, din Suedia, a analizat date provenind de la 44.000 de suedezi, care au fost supuși unor evaluări ale stării de sănătate la vârste cuprinse între 64 și 99 de ani – aceștia au reprezentat un eșantion din așa-numita cohortă Amoris. Acesta este cel mai amplu studiu care compară profilurile biomarkerilor persoanelor cu o longevitate excepțională și ale semenilor lor cu o durată de viață mai scurtă. Este prima dată când cercetătorii au avut ocazia să investigheze legătura dintre aceste profiluri și șansa de a deveni centenar.

12 biomarkeri monitorizați timp de peste 35 de ani

Acești participanți au fost urmăriți prin intermediul datelor din registrele suedeze, timp de până la 35 de ani. Dintre aceste persoane, 1.224, respectiv 2,7%, au trăit până la vârsta de 100 de ani. Marea majoritate (85%) a centenarilor au fost femei.

În total, au fost măsurați, prin analize de sânge, 12 biomarkeri relevanți pentru inflamație, funcțiile metabolice, hepatice și renale, precum și pentru o eventuală malnutriție sau anemie. Toți aceștia au fost asociați cu îmbătrânirea sau mortalitatea în studii anterioare. Mai exact, au fost analizate nivelurile de acid uric, un cunoscut marker pentru inflamație, nivelurile de colesterol total și zahăr din sânge – pentru evaluarea funcției metabolice, precum și markerii legați de funcția hepatică, cum ar fi alaninaminotransferaza (Alat), aspartat aminotransferaza (Asat), albumina, gama-glutamil transferaza (GGT), fosfataza alcalină (Alp) și lactat dehidrogenază (LD). De asemenea, au fost analizate rezultatele pentru creatinină, care este legată de funcția renală, dar și nivelurile de fier și capacitatea totală de legare a fierului (CTLFe), care se asociază cu anemia. În cele din urmă, oamenii de știință au investigat și albumina, un biomarker relevant pentru calitatea nutriției.

Rezultatele oferă indicii prețioase

Autorii cercetării au constatat că, în general, persoanele care au ajuns la a suta aniversare au avut tendința de a avea niveluri mai scăzute ale glicemiei, creatininei și ale acidului uric, începând cu vârsta de 60 de ani. Deși, în medie, valorile nu au fost semnificativ diferite între centenari și necentenari pentru majoritatea biomarkerilor, centenarii au prezentat rareori valori extrem de ridicate sau scăzute.

De exemplu, foarte puțini dintre centenari au avut, la începutul studiului, glicemii mai mari de 6,5 sau un nivel de creatinină de peste 125.

Pentru controlul glicemiei, mizează pe ajutorul GlucoSuport de la Naturalis, un supliment alimentar care conține crom, zinc, extracte vegetale din dud alb, Gymnema sylvestre și scortișoară care contribuie la menținerea nivelului de zahăr din sânge în limite normale.

Pentru mulți dintre biomarkeri, atât centenarii, cât și necentenarii au avut valori în afara intervalului considerat normal în ghidurile clinice. Acest lucru se datorează, cel mai probabil, faptului că aceste ghiduri au fost create, prin raportarea la o populație mai tânără și, pe cale de consecință, mai sănătoasă.

„Atunci când am explorat ce biomarkeri erau legați de probabilitatea de a ajunge la 100 de ani, am constatat că toți cei 12 biomarkeri, cu excepția a doi (Alat și albumină), au arătat o legătură cu probabilitatea de a ajunge la 100 de ani. Acest lucru s-a întâmplat chiar și după luarea în considerare a vârstei, a sexului și a poverii bolii”, au explicat autorii studiului.

Acidul uric, cel mai relevant dintre biomarkeri

În termeni absoluți, diferențele au fost destul de mici pentru unii dintre biomarkeri, în timp ce pentru alții diferențele au fost ceva mai substanțiale.

De pildă, persoanele care au prezentat cele mai scăzute niveluri de colesterol total și fier au avut o șansă mai mică de a ajunge la 100 de ani, în comparație cu semenii care au avut niveluri mai mari ale acestor markeri. Pe de altă parte, persoanele cu niveluri mai mici ale glicemiei, creatininei, acidului uric și ale markerilor pentru funcția hepatică au avut cele mai mari șanse de a deveni centenari.

Pentru acidul uric, de exemplu, diferența absolută a fost de 2,5 puncte procentuale. Acest lucru înseamnă că persoanele din grupul cu cel mai scăzut nivel de acid uric au avut 4% șanse să împlinească 100 de ani, în timp ce în grupul cu cele mai ridicate niveluri de acid uric doar 1,5% au ajuns la vârsta de 100 de ani.

Chiar dacă diferențele descoperite au fost, în general, destul de mici, ele sugerează o legătură potențială între sănătatea metabolică, nutriție și longevitatea excepțională. Așadar este rezonabil să credem că urmărirea în vederea corectării valorilor acestor biomarkeri poate ajuta la creșterea speranței de viață.