Medic endocrinolog: „Excesul ponderal protejeaza de aparitia osteoporozei”

Obezitatea si osteoporoza sunt doua dintre cele mai raspandite probleme de sanatate din lume, ambele cu o cauzalitate complexa, mult genetica si influentele mediului. Ce au in comun acestea, aflam de la unul dintre specialistii Centrului de Diagnostic si Tratament al Osteoporozei, Obezitatii si Bolilor Tiroidiene, din cadrul Hiperclinicii MedLife Unirii.

Dr. Anca Dragutescu este medic specialist endocrinologie, cu o experienta de aproape opt ani in efectuarea si interpretarea DXA (Dual Energy X-ray Absorbtiometry), o metoda de referinta, considerata standardul de aur in diagnosticul osteoporozei. Detine si competente in ecografia 4D Voluson, este membru al Societatii Europene de Endocrinologie (ESE) si al Asociatiei de Endocrinologie Clinica din Romania (AECR).

Slab sau Gras: Activati intr-o zona a medicinei care acopera atat osteoporoza, cat si obezitatea. Ce interactiuni exista intre cele doua?

Dr. Anca Dragutescu: Legatura dintre obezitate si osteoporoza a facut obiectul mai multor studii, datele epidemiologice aratand ca excesul ponderal se coreleaza cu o masa osoasa crescuta. Altfel spus, kilogramele in plus nu reprezinta un factor de risc pentru dezvoltarea osteoporozei, ci tocmai dimpotriva. Dovezile actuale arata ca excesul de greutate protejeaza fata de aparitia osteoporozei. De fapt, obezitatea nu conduce la aparitia sau agravarea osteoporozei, ci a unei alte entitati patologice, numite osteoartrita sau artroza. Supraponderea duce la presiune crescuta la nivelul articulatiilor si la uzura acestora in timp, determinand aparitia artrozelor, manifestate prin durere si limitarea miscarilor la nivelul articulatiilor.

Explicati-ne cum anume intervine excesul ponderal in diminuarea riscului de dezvoltare a osteoporozei?

Se pare ca efectul protector al excesului ponderal se produce, in principal, prin doua mecanisme: 1) stimuleaza formarea de masa osoasa prin incarcarea mecanica crescuta asupra oaselor; 2) productia crescuta de estrogeni, principalii hormoni feminini, la nivelul tesutului adipos in exces previne pierderea de masa osoasa, chiar si dupa menopauza, inhiband activitatea celulelor care degradeaza osul, numite osteoclaste.

Studiile arata ca femeile care sunt active pentru cel putin 24 de ore pe saptamana au un risc cu 55% mai mic de a suferi vreo fractura, comparativ cu femeile sedentare. Riscul scade cu 41% si la femeile care fac miscare chiar si pentru 4 ore pe saptamana.

Ati observat aceasta asociere in practica medicala? Cati dintre pacientii pe care-i vedeti sunt supraponderali?

Aproape o treime dintre pacientii mei sunt supraponderali sau sufera de obezitate. Avand posibilitatea sa efectuez chiar eu testele de osteodensitometrie DXA, pot spune ca am remarcat frecvent aceasta asociere dintre exces ponderal si masa osoasa crescuta, desi exista si exceptii. Unele dintre acestea au ca explicatie predispozitia genetica sau afectiunile endocrine – persoanele in cauza prezinta dereglari ale glandei suprarenale, urmeaza tratament cu corticosteroizi etc.

Si daca excesul ponderal are rol protector, ce ni se intampla atunci cand slabim?

Este foarte important de stiut si de retinut ca scaderile bruste si marcante in greutate duc la pierdere de masa osoasa. Este o realitate obiectivata prin testele osteodensitometrice. De altfel, subponderalitatea, adica un IMC mai mic de 18.5 kg/m2, figureaza pe lista factorilor care expun la osteoporoza.

Ce altceva mai favorizeaza dezvoltarea afectiunii?

In general, consideram drept factori de risc pentru osteoporoza varsta de peste 65 ani, sexul feminin, menopauza prematura, sub 40 ani – deficitul de estrogeni duce la reducerea densitatii osoase, istoricul familial, inactivitatea fizica sau imobilizarea prelungita, fumatul si consumul de alcool in exces, corticoterapia si anumite medicamente. Nu in ultimul rand, sunt de mentionat si afectiunile endocrine, reumatologice, digestive, dar si bolile congenitale ale colagenului.

Cum poate fi depistata osteoporoza? Ce semne ar trebui sa ne ingrijoreze?

Osteoporoza poate fi diagnosticata fie prin prezenta sau documentarea unei fracturi de fragilitate – o fractura care a aparut la un traumatism minim, echivalent cu cel produs prin caderea de la propria inaltime –, fie prin teste osteodensitometrice. Prezenta unei fracturi care s-a produs prin traumatism minim, scaderea in inaltime semnificativa de-a lungul timpului, durerile cronice la nivelul coloanei vertebrale, prezenta factorilor de risc mentionati mai devreme ar trebui sa ne orienteze catre medic pentru masurarea densitatii osoase.

Cand e indicata evaluarea rezistentei osoase? Ce teste pot fi facute in acest scop?

Masurarea densitatii minerale osoase se indica, de principiu, la femei dupa varsta de 65 de ani si la barbati dupa varsta de 70 de ani, indiferent de prezenta factorilor de risc. In cazul existentei factorilor de risc sau a unei fracturi la varsta adulta, testele e bine sa se faca la femei postmenopauza, iar la barbati dupa 50 de ani. Diagnosticul osteoporozei, conform criteriilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), necesita efectuarea unei osteodensitometrii cu raze X (DXA), care reprezinta metoda standard in prezent.

„Osteoporoza este o boala scheletica sistemica, ce se caracterizeaza prin masa osoasa scazuta si deteriorare microarhitecturala a tesutului osos, cu cresterea consecutiva a fragilitatii osoase si a riscului de fracturi.”

Prin ce este superioara aceasta metoda?

Osteodensitometria DXA masoara densitatea osoasa la nivelul coloanei lombare si al soldurilor, iar in anumite cazuri si la nivelul antebratului – daca se suspecteaza o afectiune numita hiperparatiroidism sau daca greutatea pacientului depaseste limita maxima admisa a mesei de examinare. La copii se poate masura intregul schelet – DXA total body. De asemenea, metoda DXA poate fi utilizata si pentru masurarea procentului de masa grasa si slaba din organism, prin scanarea rapida a intregului corp, folosind o doza de raze X foarte redusa.

Sa intelegem ca diagnosticul se pune doar in baza rezultatelor osteodensitometriei DXA?

Investigatiile pentru stabilirea diagnosticului, dar si pentru monitorizarea osteoporozei mai cuprind si analize de sange, dar si radiografii osoase pentru confirmarea fracturilor non-vertebrale si vertebrale.

Cum putem incetini evolutia bolii? Ce schimbari ale stilului de viata sunt necesare in acest sens?

Se recomanda renuntarea la fumat si evitarea consumului de bauturi alcoolice. Pacientii trebuie sa combata sedentarismul. Cu alte cuvinte, sa fie activi si sa se pastreze intr-o forma fizica buna, prin plimbari regulate, jogging, aerobic, yoga, pilates etc. Exercitiile cu greutati mici vor tonifia musculatura, vor ameliora reflexele si echilibrul, scazand astfel riscul de cadere. De asemenea, dieta trebuie sa contina zilnic legume si fructe, mai putine produse de origine animala, in special mezeluri si alte preparate din carne; se va reduce la minimum consumul de faina alba si zahar.

Care sunt cele mai eficiente terapii?

Masurile terapeutice vor viza in primul rand inlaturarea sau tratarea potentialei cauze de aparitie a osteoporozei. Medicatia propriu-zisa consta in administrarea unui antiosteoporotic – de principiu, un antiresorbtiv, adica un medicament care va stopa resorbtia osului si pierderea de masa osoasa – , la care se adauga suplimentarea de durata cu vitamina D3 si calciu. La pacientii care intrunesc anumite criterii, se poate administra un medicament osteoformator, in administrare injectabila zilnica. Tratamentul osteoporozei este de lunga durata, de obicei mai multi ani sau chiar permanent si se monitorizeaza prin efectuarea de osteodensitometrii DXA seriate, de principiu anuale.

„Femeile prezinta un risc mai mare de osteoporoza fata de barbati, deoarece au o masa osoasa totala mai mica si o pierdere de masa osoasa mai mare, mai ales dupa instalarea menopauzei”

Natalia Talmacec