Valeria van Groningen: “Mișcarea înseamnă viață”

Valeria van Groningen este campioană olimpică și a adus aurul pentru România la Jocurile Olimpice de la Los Angeles (1984), la canotaj simplu vâsle. Din 2008, în calitate de președinte al Maratonului Internațional București, a pus capitala pe harta competițiilor sportive mondiale.

Am stat de vorbă cu Valeria van Groningen despre ediția de anul acesta a Maratonului Internațional București, dar și despre sport în general și cariera ei sportivă.

Slab sau Gras: Ce aduce nou ediția din acest an a Maratonului Internațional București, care va avea loc pe 12-13 octombrie?

Valeria van Groningen: Fiind o perioadă diferită față de anii trecuți, am încercat să ne adaptăm și să găsim soluții pentru a oferi atleților de elită, comunității de alergători amatori și ONG-urilor asociate, care își finanțau activitatea și prin evenimentele de alergare pe care le organizăm anual, o alternativă, în condițiile în care formula clasică, cea cu care ne-am obișnuit, nu este posibil să se desfășoare din cauza restricțiilor impuse.

De unde și cum v-a venit ideea de a organiza un maraton?

După retragerea din canotajul de performanță, m-am întors către pasiunea mea dintotdeauna, alergarea. Am alergat 4 maratoane în București organizate de domnul Silviu Dumitrescu, după care am alergat aproape în toate capitalele europene și la Chicago. Cum la București nu mai exista un astfel de eveniment, am zis că ar trebui să aibă și capitala României un maraton al ei, organizat la standarde internaționale, acreditat AIMS și World Athletics (IAAF). Și așa a luat naștere Maratonul Internațional București în 2008. În jurul evenimentului s-a dezvoltat și în România o comunitate de alergători și au început să se organizeze din ce în ce mai multe evenimente de alergare.

Ce înseamnă Maratonul București pentru dumneavoastră?

Sunt foarte legată emoțional de Maratonul București, pot spune că îl consider al treilea copil al meu.

Cum se va desfășura cursa, având în vedere situația pandemiei?

În urma consultărilor cu autoritățile, a rezultat o varianta hibrid, pe de o parte, o competiție de 42,125 km de alergare stradală dedicată exclusiv sportivilor de performanță (cu un număr maxim de 250 de participanți), care au nevoie de evenimente organizate la standarde internaționale pentru a încerca să obțină calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2021, pe de altă parte o competiție virtuală, la care alergătorii au la dispoziție o săptămâna (11-18 octombrie) pentru a parcurge traseul ales de 5, 10, 15, 21 sau 42 de kilometri și, în același timp, pot susține cauza socială sau de mediu pe care o aleg.

Care este obiectivul dumneavoastră, unde urmăriți să duceți această competiție?

Încercăm să aducem ceva în plus la fiecare ediție, să motivăm cât mai mulți oameni să aleagă alergarea ca mod de viață, să îi încurajăm să facă mișcare. Mișcarea înseamnă viață și e foarte importantă mai ales în perioada asta.

Cum s-a întâmplat trecerea de la canotaj la alegare?

Mi-a plăcut alergarea, inclusiv când făceam canotaj. În acea perioada, era un antrenament complementar, mă bucurăm de câte ori aveam ocazia să alerg. Alergarea a fost pentru mine întotdeauna un sport accesibil, facil, iar după retragerea din activitatea sportivă de performanță, a fost o alegere naturală.

Cât de mult alergați, de obicei?

Depinde pentru ce mă antrenez. Dacă trebuie să alerg un maraton, fac cel puțin 80 km / săptămână, altfel 30 km/ săptămână.

Ce meserie v-ar fi plăcut să aveți, dacă nu ați fi ales să fiți sportiv de performanță?

Ceva legat de artă, am absolvit de curând Facultatea de Artă, cu specializarea Ceramică, probabil aș fi făcut-o mai devreme. Îmi plac, de asemenea, activitățile în care să ajut oamenii.

Care este cea mai mare provocare cu care v-ați confruntat până acum?

În plan personal, în timpul comuniștilor, să cer aprobarea de căsătorie și plecarea din țară în 1986. Acum poate nu pare o provocare, dar atunci era.

În plan profesional, alegerea de a face sport de performanță, la cel mai înalt nivel, ținând cont că e ușor să ajungi în top, dar foarte greu să te menții. Am reușit opt ani să mă clasez între primele trei sportive din lume.

Dar cel mai strălucit moment din cariera dumneavoastră?

Titlurile olimpice și mondiale obținute în cei 8 ani de carieră. Momentul când s-a cântat imnul României la Los Angeles în 1984.

Aveați ritualuri sau superstiții înainte de competiții?

De multe ori alegeam să concurez într-un echipament cu care câștigasem înainte.

Ce sfaturi aveți pentru cei care vor să se apuce de alergat?

Să își facă un control medical pentru a se asigura că este totul în regulă. Apoi, să înceapă progresiv, de la distanțe mai scurte, pe care să le crească treptat, preferabil cu un antrenor. Să își găsească un echipament în care să se simtă confortabil. Să respecte un program de antrenament pentru fiecare competiție în parte.

La ce trebuie să fie atent un sportiv începător din punct de vedere alimentar?

Trebui să fie echilibrat, nu recomand diete și să nu înlocuiască o masă cu un pumn de pastile.

Este sportul un mod de viață?

Cu siguranță da, pentru mine este un mod de viață, am făcut sport de când mă știu.