Sindromul de intestin iritabil: ce este și cum îl ținem sub control

Timp estimat de citire:

4 minute, 0 secunde

Boala este de regulă pur funcțională și rar sunt evidențiate fenomene locale minore de inflamație. Cauzele apariției acestui sindrom sunt multiple și neclare. Modul în care evoluează arată clar o influență a sistemului nervos, unii asociază debutul sau cu modificări de funcționalitate intestinală care rămân după o infecție serioasă, alții îl leagă de unele alergii alimentare.

Simptomele sindromului de colon iritabil

Simptomatologia de intestin iritabil este extrem de diversă, de la crampe, balonare, flatulență, la greață și alternanță de perioade de diaree și de constipație. Constipația nu cedează la laxative, diareea este redusă cantitativ dar presantă. De multe ori, scaunele apar urgent postprandial. Durerile abdominale sunt de regulă difuze, mai ales în abdomenul inferior, în stânga, când și când se pot suprapune episoade de dureri acute, precipitate de consumul de alimente. De multe ori defecația ameliorează durerile. Putem constata simptome asociate cum ar fi mucoreea (eliminarea de mucus cu sau fără scaun), “arsuri” epigastrice, disfuncție sexuală, înrăutățirea simptomelor premenstruale sau în perioadele de stres intens.

Iată câteva simptome care trebuie să te alerteze și să îi spună doctorului că, de fapt, NU ai intestin iritabil:

• Debutul simptomelor la o vârstă mai avansată
• Simptome acute (intestinul iritabil este o boală cronică)
• Simptome care devin din ce în ce mai serioase
• Simptome nocturne
• Anorexie și scădere în greutate
• Febră
• Scaune cu sânge
• Diaree nedureroasă
• Scaun cu grăsime (steatoree)
• Intoleranță la gluten

Diagnosticul sindromului intestinului iritabil

Tocmai pentru că avem de-a face cu simptome destul de nespecifice, s-a simțit nevoia unei standardizări a diagnosticului. Asta pentru ca fiecare pacient să știe clar ce are și să ia măsurile corespunzătoare. Și, mai ales, să se evite situația în care omul se auto-diagnostichează cu acest sindrom când, de fapt, este vorba de ceva cu mult mai serios.

Criteriile de diagnostic acceptate actual sunt criteriile Rome IV, care spun că pacientul trebuie să aibă durere abdominală recurentă cel puțin 1 zi pe săptămână în timpul ultimelor 3 luni, asociată cu cel puțin două din următoarele:

• Durerea e legată de defecație (de regulă, crește sau nu se schimbă după)
• Asociată cu o schimbare a frecvenței scaunelor
• Asociata cu o schimbare a aspectului scaunelor

Printre simptomele colaterale sunt următoarele:

• Schimbarea frecvenței scaunelor
• Schimbarea formei scaunelor
• Constipație sau diaree
• Mucoree
• Distensie abdominală obiectivă sau subiectivă

Chiar dacă la prima vedere toate aceste simptome nu sunt atât de grave precum cele pe care le întâlnim în alte afecțiuni, prezența lor în viața de zi cu zi modifică radical existența. Ca atare, trebuie luate măsuri care să amelioreze nu numai simptomatologia de moment, dar să și rărească puseele de colon iritabil, pentru că boala se vindecă total în cazuri foarte rare.

Masurile dietetice sunt diverse și ceea ce “merge” la un bolnav, poate să nu funcționeze la altul:

• Suplimentarea cu fibre solubile poate ameliora și constipația, și diareea.
• Flatulența se poate ameliora cu compuși cu policarbonil.
• Aportul hidric adecvat, mai ales la indivizii cu constipație este strict necesar.
• Anxietatea și exacerbarea simptomelor pot fi evitate prin reducerea aportului de cafeină.
• Evitarea leguminoaselor poate reduce balonarea.
• Lactoza, fructoza și FODMAP (mono-di- și oligozaharidele fermentescibile, poliolii) ar trebui limitate sau chiar excluse temporar.
• În unele cazuri (nu multe) probioticele pot fi utile.

Studiile au arătat că intervențiile psihologice, terapia cognitiv comportamentală, hipnoterapia sau psihoterapia dinamică au un efect mai bun decât placebo, deci ar trebui încercate.

Desigur, există și o gamă variată de produse farmaceutice, care însă se folosesc numai la sfatul și sub îndrumarea medicului, dar pacientul trebuie să știe că boala are o evoluție cronică, exacerbată de obicei în perioadele de stres și că până în prezent vindecarea completă nu a fost asociată cu o terapie specifică disponibilă.