Robert Hajnal, romanul care a cucerit argintul la Ultra-Trail du Mont-Blanc – UTMB

Alergarea montana din Romania a atins de curand o noua culme a performantei. Robert Hajnal s-a clasat pe locul al doilea la UTMB, una dintre cele mai prestigioase competitii din lume, supranumita „Regina” suferintei si a extazului. Aceasta aduna, an de an, peste 8.000 de alergatori de pe toate continentele.

UTMB este un fel de Champions League al alergarii montane. Ai nevoie de vointa si putere supraomeneasca pentru a parcurge cei 170 de kilometri pe traseul Alpilor, prin Franta, Italia si Elvetia, intr-o singura mansa. Robert a reusit sa ajunga la finish in 21 de ore, 31 de minute si 37 de secunde, alergand ultimul kilometru cu drapelul Romaniei pe umeri.

Slab sau Gras: Ai fost dintotdeauna o persoana sportiva? Cand si cum s-a desteptat alergatorul din tine? De unde incepe povestea?

Robert Hajnal: Desi nu-mi (prea) place sa vorbesc despre mine, dintotdeauna personalitatea mea a fost axata mult mai mult pe sport si miscare, decat pe activitatile bazate pe creativitate. Cred ca partea creierului meu responsabila cu sportul e mai dezvoltata. In plus, casa natala e langa curtea scolii generale si dupa ce terminam orele de dimineata mergeam la orele de sport cu clasele mai mari. Apoi am jucat fotbal si abia in Academia Militara am dat de gustul alergarii. Ne trezeam in fiecare zi la ora 06:00 si, dupa nici 10 minute, coboram la inviorare unde alergam circa 3-4 km zilnic. Apoi, dupa Academie, mutandu-ma in Brasov, am descoperit alergarea pe potecile muntilor.

De ce alergare si nu ciclism, de exemplu?

Pentru ca e mult mai la indemana, iar contextul in care am descoperit alergarea a fost unul favorabil pentru acest sport, si nu pentru un altul. A fost un moment in viata mea cand am facut triatlon si alergare montana, simultan. Pentru ca ma descurcam groaznic la inot, mi-am dat seama ca sunt facut pentru alergare. Nu am exclus total bicicleta din viata mea de sportiv, ci am ajuns sa o folosesc doar pentru scop recreativ.