Robert Hajnal, romanul care a cucerit argintul la Ultra-Trail du Mont-Blanc – UTMB
Cum ai ajuns sa faci o pasiune pentru ultramaratoane?
11.10.2018
Timp estimat de citire:
3 minute, 3 secundeIn 2012, am alergat prima competitie pe munte, la Retezat SkyRace, aproape de casa. Dupa circa sase luni am participat la proba de semimaraton de la Ciucas X3. Acolo aveau si o proba de 105 kilometri, pe care mi-am fixat-o drept target pentru anul urmator. Asa ca, un an mai tarziu, dupa o calatorie de o luna cu trenul prin Europa, timp in care am alergat cate 20 de kilometri zilnic, am participat la Ciucas 105 Km. Gandul cu care m-am dus la start a fost sa castig competitia, ceea ce s-a si intamplat. Atunci mi-am spus ca pot sa o fac mult mai bine si m-am intrebat unde voi ajunge cu o planificare de durata, un antrenament mai bun, odihna suficienta. In anul urmator am facut asta si am ajuns sa castig toate cele cinci ultramaratoane la care am luat startul.
Ai scris istorie anul acesta la UTMB. Ce reprezinta aceasta performanta pentru tine?
Confirmarea faptului ca „totul este posibil”, o incununare a muncii depuse in toti cei cinci ani de pregatire. Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care nu am s-o uit prea curand si un punct de referinta pentru alergarea montana pe distante lungi din Romania. Cred ca rezultatul meu imi demonstreaza, atat mie, cat si celor implicati in acest fenomen ca nu resursele pe care le ai la indemana fac diferenta, ci calitatea lor. Concret, nu ce fel sau cati sponsori ai iti va aduce un rezultat notabil, ci dorinta, motivatia, ambitia care ard in tine. Totodata, nu marimea echipei de suport face diferenta in acest sport, ci calitatea ei. Pe mine m-au ajutat in punctele de control prietenii si familia si nu cred ca altcineva ar fi putut sa o faca mai bine.
„Nu ma multumesc cu o viata mediocra. Ma aflu in cautarea oportunitatii, nu a sigurantei. Vreau sa imi asum un risc calculat, sa visez si sa construiesc. Sa cad si sa reusesc.”
Cum te-ai pregatit pentru aceasta cursa?
Fiecare concurs la care am participat inainte de Ultra-Trail du Mont-Blanc, fiecare lectie invatata din antrenamentele sau competitiile anterioare m-au pregatit pentru acest concurs. Propriu zis, m-am antrenat alergand in jur de 500 de kilometri pe luna, timp de patru luni inainte de competitie. Merita precizat ca nu doar numarul de kilometri alergati face diferenta intre doi alergatori, ci si cum sunt structurate antrenamentele. Cred ca unul dintre secretele pe care le-am avut, unul din asii din maneca a fost diversificarea antrenamentelor si odihna suficienta intre sedintele de antrenament. In plus, m-am mutat in Italia, la Refugiul Bertone, cu o luna inainte de UTMB pentru recunoasterea traseului si pentru a cunoaste fiecare urcare si fiecare coborare – un aspect vital pentru un rezultat remarcabil.
Care a fost momentul cel mai dificil pe parcursul celor peste 21 de ore de alergat?
Cand incepi un concurs de o asemenea anvergura, te astepti sa ai momente mai bune si momente mai putin bune. Din start pleci cu mentalitatea asta. In 80% din cele 21 de ore, starea mea a fost foarte buna si nu a fost nevoie sa ma lupt cu demonii din capul meu. Insa, la kilometrul 85, dupa o urcare dificila, urcare pe care am facut-o in antrenament de mai mult de zece ori, m-a apucat o stare de oboseala si de greata. Dupa ce am avut crampe stomacale si am vomitat, m-am simtit din ce in ce mai bine si am continuat sa prind alergatori din urma. Si ultima urcare a fost dificila. Avand 20 de minute avans fata de locul 3, corpul meu a intrat intr-o stare de relaxare mai devreme decat planuiam. A trebuit sa strang din dinti pentru a termina in forta ultimii kilometri.
Valeria van Groningen: “Mișcarea înseamnă viață”
16.09.2020
Sorina Fredholm: Misiunea mea este să-i ajut pe oameni să trăiască mai sănătos prin yoga și alimentație sănătoasă
10.09.2019
Sorina Brutaru: Sportul nu e doar un hobby, e un stil de viata pe care-l recomand 100%
10.06.2019