Leptina – importanța ei pentru organismul uman

Timp estimat de citire:

3 minute, 0 secunde

Descoperirea leptinei, în 1994, a generat un mare entuziasm, crezându-se că a fost descoperit un tratament pentru obezitate și astfel această proteină a fost denumită după cuvântul grecesc „leptós”, care înseamnă „subțire”. Ulterior, studiile clinice au concluzionat că leptina este ineficientă pentru tratamentul obezității.

Leptina este secretată în principal de țesutul adipos alb, iar nivelurile acesteia se corelează cu cantitatea de grăsime corporală. Cu alte cuvinte, cu cât avem mai multă grăsime, cu atât mai multă leptină va circula în sânge.

Rolurile leptinei

Leptina trimite semnale către hipotalamus, conferind senzația de sațietate, dar influențează consumul de alimente pe termen lung, neavând efect pe aportul alimentar de la masă. Așadar, leptina semnalează sistemului nervos să reducă consumul de alimente, și se crede că acest mecanism a evoluat pentru a împiedica oamenii să mănânce în exces, ceea ce ar fi scăzut șansele de a supraviețui.

Pe lângă acest efect, leptina îndeplinește și alte roluri în organism, și în prezent acestea sunt în curs de investigare. Ce se cunoaște până acum în urma studiilor efectuate pe animale este că:

• Are rol în consolidarea memoriei și în procesul de învățare.
• Poate stimula angiogeneza (formarea de vase de sânge noi).
• Inhibă lipogeneza (formarea de țesut adipos) și stimulează lipoliza (procesul de descompunere a lipidelor).
• Se pare că leptina joacă un rol și în menținerea tensiunii arteriale în limite normale.
• Este implicată în funcția de reproducere prin stimularea GnRH (hormonul de eliberare a gonadotropinei) din hipotalamus.
• Leptina este produsă și de placentă, și unele cercetări au arătat ca poate să joaca un rol în apariția grețurilor din timpul sarcinii.
• Debutul pubertății a fost corelat cu nivelurile ridicate ale leptinei. Astfel, s-a observat că fetele obeze pot avea menarha precoce, iar acest lucru poate duce în cele din urmă la o statură mai mică.
• Leptina are rol în metabolismul țesutului osos, stimulând mărirea dimensiunii osului și, așadar, a rezistenței osoase.

Leptina și obezitatea

Deși leptina scade apetitul, deci este considerat un hormon anorexigen, persoanele obeze prezinta, în general, niveluri de leptină mai mari decât persoanele cu greutate normală, datorită procentului mai mare de grăsime corporală. Însă, în cadrul obezității există așa-numita „rezistență la leptină”, similară cu rezistența la insulină prezentă la persoanele cu diabet zaharat de tip 2, iar în această situație nivelurile crescute de leptină nu reușesc să controleze foamea și să influențeze greutatea corporala.

Mai multe explicații pentru apariția rezistenței la leptină au fost propuse, printre care modificări ale receptorului leptinei din hipotalamus sau afectarea transportului leptinei prin bariera hemato-encefalică mediat de trigliceride.

Unii cercetători cred că rolul principal al leptinei este de a stimula foamea atunci când nivelurile sunt scăzute pentru a ajuta la menținerea rezervelor de grăsime în vederea supraviețuirii, mai degrabă decât un semnal care induce sațietatea pentru a preveni consumul de alimente in exces.

Dacă ați auzit de așa-numită „dietă cu leptină”, aceasta este în esență doar o altă dietă la modă, săracă în carbohidrați, însă cu mai multe grăsimi și mai puține proteine decât alte diete.