Intoleranța la fructoză: de ce apare, simptome și sfaturi

Timp estimat de citire:

6 minute, 57 secunde

În funcție de mecanismele care stau la baza sa, există mai multe tipuri de intoleranță la fructoză care se manifestă în mod diferit, cu simptome mai mult sau mai puțin severe. Dieta joacă un rol esențial în tratamentul oricărui tip de intoleranță la fructoză, iar fără adaptarea alimentației se poate ajunge la complicații severe.

Ce înseamnă intoleranța la fructoză

Intoleranța la fructoză este încadrată în categoria afecțiunilor digestive, constând în incapacitatea organismului de a metaboliza acest tip de zahăr. Organismul folosește fructoza ca resursă de energie, în cea mai mare parte fiind stocată sub formă de glicogen, la care apelează atunci când nivelul de glucoză din sânge scade. Fructoza ajunge în organism prin intermediul alimentelor care o conțin iar în cazul persoanelor cu intoleranță la fructoză, aceasta fie nu se absoarbe în sânge și ajunge în intestinul gros, fie este absorbită normal și ajunge în ficat, care nu are capacitatea de a o metaboliza normal.

Pe fondul acestor disfuncții, intoleranța la fructoză generează o serie de simptome neplăcute, iar cel mai grav este faptul că poate duce la complicații severe dacă rămâne netratată.

Tipuri de intoleranță la fructoză

După cum am arătat mai sus, această tulburare digestivă poate avea la bază mai multe mecanisme declanșatoare fără legătură între ele, iar în funcție de cauzele identificate există trei tipuri de intoleranță la fructoză, după cum urmează:

Malabsorbția fructozei

Aceasta este cea mai frecventă formă de intoleranță la fructoză, cauzată de o incapacitate a organismului de a absorbi eficient fructoza din tractul digestiv. Mai exact, fructoza nu este absorbită sau se absoarbe doar într-o proporție redusă din intestinul subțire, iar cea mai mare parte ajunge în intestinul gros. Aici intră în fermentație sub acțiunea bacteriilor, dând naștere unor probleme digestive supărătoare. Unele persoane cu o astfel de formă de intoleranță la fructoză, pot să nu prezinte simptome după consumul unor cantități mici de alimente care conțin această monozaharidă, în timp ce în alte cazuri reacțiile apar chiar și în cazul consumului redus.

Fructozuria esențială

De această dată vorbim de cea mai rară formă de intoleranță la fructoză, dată de lipsa fructokinazei hepatice – o enzimă necesară pentru metabolizarea fructozei în ficat. Problema este de natură genetică și apare la copiii care primesc de la ambii părinți gena care cauzează această tulburare. Din fericire, acest tip de intoleranță la fructoză este și cel mai puțin periculoasă, în cele mai multe cazuri manifestându-se asimptomatic și neavând nevoie de tratament.

Intoleranța la fructoză ereditară

Este denumirea celei mai severe forme de intoleranță la fructoză, prezentă încă de la naștere și declanșându-se odată cu începerea diversificării și introducerea fructelor în alimentație. Intoleranța la fructoză ereditară se datorează lipsei sau ineficienței enzimei fructozo-1-fosfat aldolază care este implicată în digestia fructozei. Prin urmare, copiii care se nasc cu această problemă nu pot digera fructoza, care se acumulează în tractul digestiv, ficat și rinichi îngreunând funcționarea acestora și putând duce la complicații grave dacă boala nu este tratată de timpuriu.

Cauze care determină intoleranța la fructoză

Atât intoleranța la fructoză ereditară cât și fructozuria esențială sunt afecțiuni congenitale, având cauze de natură genetică. Este vorba de tulburări generice recesive, ceea ce înseamnă că doar copii care moștenesc câte o genă specifică de la ambii părinți dezvoltă această boală, în timp ce aceia care moștenesc  o singură genă sunt doar purtători și nu dezvoltă aceste forme de intoleranță la fructoză.  

În ceea ce privește cea mai frecventă formă de intoleranță la fructoză – malabsorbția fructozei – aceasta poate apărea pe fondul consumului excesiv de fructe dulci (care conțin mai multă fructoză), ca urmare a administrări pe termen lung de antibiotice (care pot afecta flora intestinală și absorbția fructozei) sau pe fondul unor afecțiuni digestive precum boala Crohn, sindromul colonului iritabil, colita ulcerativă  sau gastroenterita acută.

De asemenea, intoleranța la fructoză poate apărea și pe fond de stres prelungit sau ca o consecință a unor afecțiuni hepatice.

Cum se manifestă intoleranța la fructoză

În timp ce fructozuria esențială este de cele mai multe ori asimptomatică și descoperită întâmplător cu ocazia unor analize de rutină sau pentru alte probleme de sănătate, celelalte două forme de intoleranță la fructoză generează simptome supărătoare, greu de trecut cu vederea.

Malabsorbția la fructoză se manifestă preponderent în plan digestiv prin balonare, flatulență excesivă, diaree, grețuri, crampe și dureri abdominale. De asemenea, unii pacienți pot avea stări persistente de oboseală și slăbiciune.

Intoleranța la fructoză ereditară generează simptome odată cu începerea diversificării în alimentație, pe măsură ce copiii încep să consume fructe. În acest caz, semnele sunt mai severe manifestându-se atât prin tulburări digestive cât și prin întârzieri de creștere și dezvoltare fizică, icter, apariția de edeme, transpirație abundentă, aversiune față de alimentele dulci. Pe măsură ce fructoza nedigerată se acumulează în ficat și rinichi se poate ajunge la insuficiență hepatică sau renală – două complicații cu risc sporit de deces.

Ce să faci dacă ai intoleranță la fructoză

În primul rând, dacă ai simptomele enumerate mai sus, trebuie să te prezinți la un medic gastroenterolog pentru stabilirea unui diagnostic exact, întrucât acestea pot fi cauzate și de alte probleme de sănătate. Diagnosticul de intoleranță la fructoză se stabilește pe baza unui set de analize și, după caz, teste genetice, teste respiratorii și teste alimentare. Acestea din urmă presupun excluderea temporară a fructozei din alimentație pentru a se stabili dacă simptomele persistă sau dispar în lipsa acesteia.

Tratamentul pacienților cu intoleranță la fructoză presupune în principal modificarea dietei, prin excluderea din alimentație a acestui tip de zahar. Mai exact, este vorba de evitarea fructelor dulci precum strugurii, pepenele galben, merele, mango, fructele uscate dar și a legumelor care conțin fructoză. Este vorba de ardei roșii, sparanghel, dovlecei, ciuperci și leguminoase. De asemenea mierea, sucurile naturale, gemurile, conservele de fructe conțin fructoză și de aceea ar trebui evitate.

În schimb se pot consuma fructe mai puțin dulci așa cum sunt citricele, avocado, bananele, fructele de pădure, ananasul alături de verdețuri, morcovi și alte rădăcinoase, fasole verde și fasole uscată.

Alte alimente de evitat sunt cele procesate industrial catalogate ca fiind „fără zahăr” dar conținând fructoză pe post de îndulcitor. Nici îndulcitori precum siropul de arțar, cel de trestie de zahăr sau agave nu trebuie incluși în dietă, dar sunt permise alimentele îndulcite cu aspartam, glucoză, sirop de malț de orz, zahăr de mesteacăn.

În rest, se recomandă respectarea regulilor unei diete echilibrate, bazate pe legume și fructe cu conținut redus de fructoză,  carne slabă, lactate degresate, pește gras, nuci și semințe, uleiuri vegetale.

Dacă în formele asimptomatice intoleranța la fructoză nu prezintă riscuri majore, malabsorbția și intoleranța ereditară trebuie diagnosticate cât mai devreme cu putință iar dieta trebuie adaptată conform necesităților, pentru a evita apariția unor complicații precum problemele hepatice și renale, malnutriția, dezechilibrele metabolice și întârzierea dezvoltări fizice normale, în cazul copiilor.