Fructoza predispune la obezitate

Oamenilor le place gustul dulce inca din vremuri imemoriale. Astazi, se crede ca in etapele de vanator si culegator primii oameni au invatat ca un fruct dulce este un fruct copt, neotravitor si plin de substante nutritive. Informatia s-a transmis filogenetic, fiind utila tuturor generatiilor in lupta pentru supravietuire. Cine sa se fi gandit acum cateva mii de ani ca va veni o zi in care preferinta pentru dulce (alaturi de alte preferinte alimentare nejudicioase) va sta la originea declansarii unor probleme grave de sanatate?!

In ultimii doua sute de ani acest gust dulce a devenit un deziderat tangibil, odata cu selectionarea sfeclei “de zahar”, a carei cultivare in zonele temperate a rezolvat problema aducerii zaharului din zone mai calde, propice cresterii trestiei de zahar. Si astfel s-a “dat liber” la dulciuri, pretul scazut al zaharului facand ca aceste produse sa fie larg accesibile pentru consum.
Dar nu numai zaharul intra in categoria “indulcitorilor”, adica a acelor ingrediente care confera gust dulce alimentelor. Este adevarat insa ca el reprezinta etalonul, la care este raportata intensitatea de gust a altor indulcitori. Ne referim, pe scurt, la un indulcitor cu mare trecere in ultima perioada, dar care a dovedit, odata entuziasmul initial evaporat, ca are efecte negative asupra organismului: siropul de fructoza.

„Dulcele” din porumb
Fructoza este un carbohidrat simplu, mai dulce decat zaharul (putere de indulcire 1,7, fata de 1, la zaharoza), prezent in stare naturala in diferite produse (indeosebi in anumite fructe, cum ar fi merele si perele). El se poate obtine si industrial, sursa cea mai ieftina fiind reprezentata de cereale. Practic, astazi se obtine pe scara larga HFCS (high fructose corn sirup) – sirop bogat in fructoza din porumb, introdus cel mai adesea ca indulcitor in bauturile racoritoare. In mod cert producatorul este avantajat: el iese in castig, deoarece siropul este cu mult mai ieftin decat zaharul si are o putere de indulcire mai mare.

Stimuleaza pofta de mancare
Studiile au aratat ca metabolismul fructozei este diferit de cel al glucozei, nivelul fructozei nefiind strict controlat cu ajutorul insulinei. De aceea fructoza are tendinta de a se transforma in grasimi, fie din categoria celor “de rezerva”, incurajand cresterile in greutate, fie din categoria celor circulante, care se depun usor in peretii vaselor si contribuie la declansarea aterosclerozei. Mai mult, un studiu recent pare a confirma ca fructoza actioneaza si la nivelul sistemului nervos central, stimuland pofta de mancare si reprezentand, si pe aceasta cale, un real factor de risc pentru obezitate. Desi studiul a fost criticat, raman dovezile obtinute in ultimii ani cu privire la asocierea intre hiperconsumul de fructoza si aparitia unor boli de care ar trebui sa ne ferim cu totii.

Fructele si mierea, alternativa sanatoasa
Trebuie sa subliniem ca nu ne referim aici la eventualele efecte negative ale consumului direct de fructoza din alimente neprelucrate industrial. Sigur ca fructoza exista in fructe si miere, dar cantitatile sunt moderate si echilibrate de prezenta altor nutrienti. Niciodata consumul alimentar rational, in conformitate cu necesitatile organismului nu a avut consecinte negative.

Concentratul de fructoza, desi avantajos pentru industria alimentara, nu este benefic si pentru consumatorul care doreste sa isi pastreze greutatea normala si arterele sanatoase.

Gustul dulce este unul placut, dar este de dorit sa incercam sa il obtinem mai ales din produse naturale, ingerate in cantitati care nu ne depasesc trebuintele nutritive si nu din produse intens procesate si dezechilibrate.