Enterocolita – cauze, simptome, tratament

Timp estimat de citire:

8 minute, 19 secunde

Departe de noi intenția de a-ți tăia din entuziasm, scopul materialului de față fiind acela de a te pune în gardă și a te învăța cum trebuie să procedezi în cazul în care ai contractat această boală specifică sezonului cald și cum o poți preveni.

Este vorba de enterocolită – o afecțiune infecțioasă care afectează tractul digestiv, creând o serie de neplăceri ce îți pot strica vacanța sau te pot ține în casă timp de câteva zile.

Despre enterocolită (generalități)

Enterocolita apare ca urmare a pătrunderii în tractul digestiv a unor microorganisme precum bacteriile, ciupercile, anumite virusuri sau paraziți. Acești agenți patogeni provoacă infecții care duc la inflamarea intestinului subțire și intestinului gros.

Se poate spune că enterocolita este o combinație de două afecțiuni digestive, respectiv enterita – care se manifestă doar la nivelul intestinului subțire – și colita – specifică intestinului gros. Când inflamația cuprinde atât intestinul subțire, cât și intestinul gros, apare enterocolita.

Afecțiunea are o incidență mai ridicată în sezonul cald, pentru că este o perioadă propice dezvoltării agenților patogeni care provoacă infecții la nivel digestiv.

Mai trebuie să știi despre enterocolită că are  un grad de contagiozitate ridicat, putând fi transmisă cu ușurință de la o persoană infectată la o alta sănătoasă, fie prin contact direct, fie prin intermediul alimentelor sau apei contaminate.

Spre exemplu, riscul de a face enterocolită este foarte crescut dacă faci o baie în mare și înghiți apă, pentru că la fel ca tine procedează zeci de mii de persoane, unele dintre ele contaminate. Astfel, agenții patogeni se transmit mai întâi în apă, apoi la persoanele sănătoase care o înghit.

Tipuri de enterocolită

Sunt cunoscute mai multe forme de enterocolită, care se clasifică în funcție de manifestările specifice și de agenții patogeni care le-au generat.

Pe baza simptomelor, afecțiunea poate îmbrăca 4 forme, după cum urmează:

Enterocolita necrozantă

În acest caz, pe lângă inflamarea intestinului, apare și distrugerea (necrozarea) unor țesuturi din mucoasa intestinală, această formă fiind specifică nou-născuților și persoanelor cu o imunitate scăzută.

Enterocolita hemoragică

De această dată, inflamația este însoțită de hemoragii la nivelul tractului digestiv, ce pot fi depistate ușor datorită prezenței sângelui în scaun.

Enterocolita pseudomembranoasă

Este caracterizată atât de inflamația intestinului, cât și a mucoasei care protejează pereții acestuia la interior.

Enterocolita asociată cu antibiotice

Un tratament îndelung cu antibiotice distruge și bacteriile care formează flora intestinală, iar în astfel de cazuri apare adesea și inflamarea intestinului.

În funcție de tipul de agenți patogeni care o provoacă, enterocolita poate fi bacteriană, virală, parazitară și fungică.

De asemenea, dacă este provocată de ingestia unor medicamente sau a unor substanțe periculoase, afecțiunea este de natură toxică, iar dacă apare ca urmare a unor leziuni, vorbim de enterocolită mecanică.

Enterocolita – cauze si factori de risc

Cauzele acestei afecțiuni sunt ușor de intuit din cele spuse până acum, fiind vorba de infecțiile cauzate de diverse bacterii, virusuri, ciuperci și paraziți, la nivelul tractului digestiv.

Dintre bacterii, cele mai periculoase sunt Salmonella, E-coli, Staphylococcus aureus, Clostridium difficile și Shigella. Enterocolitele fungice sunt cauzate în general de ciupercile din clasa Candida, iar cele virale sunt cauzate de virusul Norwalk, alături de diverse rotavirusuri, adenovirusuri și astrovirusuri.

De asemenea, enterocolita poate fi provocată și de paraziți precum Giardia lamblia și Cryptosporidium.

În ceea ce privește factorii de risc, pe primul loc se clasează ignorarea regulilor elementare de igienă, respectiv spălarea mâinilor înainte de masă precum și a fructelor, legumelor și altor alimente care se comercializează fără ambalaj.

De asemenea, alimentele care au fost expuse o perioadă mai lungă la soare sau cele preparate în condiții improprii pot fi contaminate cu acești agenți patogeni despre care tocmai am amintit.

Totodată, apa din fântâni, lacuri sau bazine poate fi contaminată, iar consumul din astfel de surse reprezintă un alt factor de risc.

Un risc de a face enterocolită îl au și persoanele cu o imunitate scăzută sau cele care urmează un tratament îndelungat cu antibiotice.

Enterocolita – simptome, manifestări

Indiferent de natura sa, simptomele acestei afecțiuni sunt aceleași și au o manifestare pronunțată încă de la debutul bolii.  Acestea pot apărea la câteva ore după ce agenții patogeni au ajuns în tractul digestiv și constau în grețuri, vărsături, diaree, balonare, crampe și dureri abdominale.

Fiind vorba de o boală infecțioasă, un alt simptom al enterocolitei este și febra, care apare ca urmare a faptului că sistemul imunitar se luptă cu agenții patogeni.

Pe fondul acestor stări se instalează oboseala și dispare pofta de mâncare.

Dacă ne referim la enterocolita hemoragică, un simptom specific este și diareea apoasă, în care sunt prezente urme de sânge.

Diagnosticul de enterocolită

Pe baza simptomelor care sunt evidente și în urma unei discuții cu pacientul, orice medic gastroenterolog cu un minim de experiență poate stabili ușor diagnosticul de enterocolită. De obicei, pacienții sunt întrebați ce alimente au consumat în ultima perioadă, care este proveniența acestora și cât de bine erau făcute. De asemenea, medicul se va interesa și despre sursele de apă cu care pacientul a întrat în contact, fie că este vorba de apa de băut sau zonele de scăldat.

Dacă medicul are suspiciuni că simptomele pot indica prezența altor boli, va recomanda efectuarea unor investigații suplimentare. Analizele de sânge, coprocultura și colonoscopia se numără printre aceste investigații, iar în unele cazuri medicul poate recomanda și un RMN sau o tomografie computerizată.

Tratament enterocolită

Tratamentul are rolul dea ameliora în primul rând simptomele care pot duce la anumite complicații și apoi de a elimina agentul patogen care stă la baza infecției.

Singurul în măsură să recomande tratamentul adecvat este medicul, pe baza simptomelor descrise de pacient și a concluziilor rezultate în urma consultului și investigațiilor suplimentare. Pentru calmarea crampelor se administrează medicamente antispastice, iar pacienților cu temperatură li se recomandă antipiretice. De asemenea, antivomitivele și antidiareicele sunt folosite frecvent în tratarea enterocolitei, însă acestea din urmă nu sunt recomandate copiilor, pentru că pot agrava simptomele.

Tratamentului simptomatic i se adaugă cel îndreptat împotriva cauzelor care au dus a apariția bolii, care se prescrie în funcție de natura agenților patogeni. Astfel, enterocolită bacteriană se tratează cu antibiotice, în timp ce pentru celelalte forme se prescrie tratament antiviral, antifungic sau antiparazitar.

În cazurile grave poate fi necesară spitalizarea și chiar efectuarea unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea părților de intestin foarte afectate.

Regimul alimentar recomandat pacienților cu enterocolita

Tratamentul trebuie să fie susținut de un regim alimentar adecvat, pentru calmarea simptomelor și grăbirea vindecării.

Pe lista alimentelor recomandate într-un astfel de regim intră orezul fiert, carnea slabă (de preferință, fiartă), brânza de vaci și alte brânzeturi degresate, morcovii fierți, supele de zarzavat, pâinea prăjită, ceaiurile gastrice și compoturile.

Există și o listă neagră – a alimentelor care trebuie evitate în astfel de situații – iar pe aceasta sunt incluse prăjelile, mâncărurile grase, alimentele procesate, dulciurile, cruditățile, lactatele cu un conținut mare de grăsime și mâncărurile picante sau foarte condimentate.

Complicațiile enterocolitei

Principala complicație a acestei afecțiuni este deshidratarea, care poate apărea ca urmare a episoadelor prelungite de diaree și vărsături. Cu cât acestea persistă mai mult, cu atât crește riscul deshidratării, care apare după circa 3-4 zile. Setea intensă, amețelile, reducerea cantității de urină precum și aspectul mai închis la culoare al acesteia sunt semne clare ale deshidratării. În cazul copiilor mici, un alt indiciu îl reprezintă lipsa lacrimilor atunci când plâng.

Febra constantă peste 38 de grade este o altă complicație, la fel și apariția hemoragiilor digestive.

Sfaturi pentru prevenție

Prevenirea enterocolitei ține în mod special de respectarea regulilor de igienă și acordarea unei atenții sporite alimentelor pe care le consumi.

Pentru a reduce riscul contaminării cu microorganismele care cauzează inflamarea tractului intestinal, este imperios necesar să te speli pe mâini înainte de masă, după ce ai folosit toaleta și de fiecare dată când te întorci acasă. De asemenea, trebuie să te speli pe mâini sau să folosești un gel dezinfectant după ce atingi obiecte sau suprafețe comune, cum ar fi clanțele ușilor, balustradele, butoanele de la lift etc.

La fel de important este să eviți să bei apă din surse necontrolate și să consumi alimente expuse la soare sau insuficient preparate termic. De asemenea, dacă ți se pare că un aliment „nu arată bine” sau are  un gust ciudat, trebuie să renunți la el, oricât ți-ar fi de foame.

Păstrarea alimentelor la o temperatură adecvată în frigider (cel mult 4 grade Celsius) și congelator (cel puțin -17 grade Celsius) este o altă metodă de prevenire a bolii.

Tacâmurile și vesela trebuie să fie bine spălate înainte de a fi folosite și sunt de evitat terasele sau restaurantele în care curățenia lasă de dorit.

Nu în ultimul rând, consumul de probiotice îmbunătățește flora intestinală și ajută organismul să se protejeze mai eficient împotriva bacteriilor și altor agenți patogeni care provoacă enterocolita.