Dr. Mihaela Posea: „Persoanele obeze au mai des carențe de vitamina D față de persoanele cu greutate normală”

Timp estimat de citire:

5 minute, 9 secunde

Modificarea stilului de viață și reducerea timpului petrecut în aer liber au dus la apariția deficitului de vitamina D la un procent din ce în ce mai mare din populație. Mai mult, studiile au relevat că la anumite persoane riscul carenței de vitamina D este mult mai mare. Ne-a explicat de ce se întâmplă acest lucru, dar și cum putem preveni sau corecta deficiența de vitamina D dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriție, boli metabolice, doctor în medicină, clinica Smart Nutrition.

Slab sau Gras: Din ce motive se poate ajunge la deficit de vitamina D?

Dr. Mihaela Posea: Vitamina D este singura vitamină „fabricată” de către organismul nostru, la nivelul pielii, sub acțiunea razelor solare. Ea poate fi adusă și din alimentație, dar sursele cele mai bogate în vitamina D sunt peștii (hering, somon, sardine – al căror consum zilnic, 100 g de pește, ar acoperi doza recomandată) însă, la noi în țară, nu există un obicei din a fi consumați zilnic.

Cum ne putem da seama că organismul nostru duce lipsă de vitamina D? Ce semne pot însoți deficitul acesteia?

Cea mai la îndemână metodă prin care să ne dăm seama că avem un deficit de vitamina D este recoltarea ei din sânge – analiza se cheamă 25 OH vitamina D. Un studiu^[1] pe care l-am realizat în Clinica Smart Nutrition arată că 79% dintre pacienții care s-au prezentat în clinică prezentau deficite de vitamina D, fie carență, fie un nivel insuficient. Durerile musculare care pot însoți deficitul de vitamina D sunt nespecifice (adică mai sunt întâlnite și alte boli) și nu le putem pune pe seama lui fără a face și o corelație cu analizele. Sunt numeroase boli în care putem întâlni un deficit de vitamina D – diabet zaharat, boli intestinale inflamatorii, depresie, scleroză multiplă, artrită reumatoidă, psoriazis, alergii etc.  Suplimentarea cu vitamina D acolo unde se dovedește nivelul scăzut pare să îmbunătățească simptomele sau riscul de a dezvolta bolile respective[2].

Vorbiți-ne despre asocierea dintre deficitul de vitamina D și excesul ponderal? Duce deficitul de vitamina D la îngrășare sau invers? Detaliați mecanismele din spatele acestei relații.

Din studiile observaționale avem date despre această relație invers proporțională dintre nivelul vitaminei D și obezitate[3]. Studiile de tip intervențional sau genetice nu au reușit să găsească o legătură de tip cauză-efect. Adică, deficitul de vitamina D nu duce la îngrășare și ce se poate spune acum este că la persoanele care suferă de obezitate întâlnim niveluri scăzute ale ei, fără a fi o relație cauzală.

De câtă vitamina D este nevoie zilnic?

În funcție de vârstă, doza zilnică recomandată este diferită: până la un an, necesarul este de 400 UI/zi, apoi crește la 600 UI/zi, pentru ca după 70 ani, să fie și mai mare, de 800 UI /zi – doze recomandate de Institute of Medicine, în 2010[4].

Prin ce modalități ne putem asigura necesarul de vitamina D?

Necesarul poate fi acoperit printr-o expunere adecvată la soare sau prin suplimentare.

În cât timp poate fi corectată o carență de vitamina D și ce factori pot influența acest proces?

Nivelurile scăzute de vitamine D pot fi corectate cu o suplimentare corectă, iar rezultatele se pot vedea în 6-12 săptămâni. În cazul preparatelor cu vitamina D este important modul de administrare al acestora, ele având nevoie de alimente care să conțină grăsimi pentru o bună absorbție. Cu alte cuvinte, suplimentele cu vitamina D se administrează după ce se mănâncă. În cadrul studiului pe care l-am derulat recent în cadrul clinicii, pacienții care au repetat analiza de laborator 25 OH vitamina D au avut un nivel îmbunătățit în procent de 100% în urma suplimentării. 

Cât de des ar trebui să ne evaluăm nivelul de vitamina D pentru evita instalarea unor deficiențe?

Nu există un consens pentru aceste situații. Dacă pacientul suferă de una dintre bolile care se asociază cu niveluri mai mici, e bine să se evalueze nivelul de vitamina D la aflarea diagnosticului și apoi, periodic – anual, aș spune eu sau mai des pentru cei care primesc tratament de corecție.

Să vorbim și de reversul medaliei. Cât de multă vitamina D e prea mult? În ce condiții se poate ajunge la exces și care pot fi consecințele?

În general, intoxicația cu vitamina D este definită drept un nivel din sânge mai mare de 100- 150 ng/ml. Nu există pericolul intoxicației cu vitamina D în cazul expunerii prelungite la soare. Intoxicația acută apare în cazurile cu nivelului crescute al calciului atât în sânge, cât și în urină și se însoțește de simptome precum confuzia, aportul crescut de apă (polidipsie), urinarea frecventă (poliurie), anorexia, vărsăturile și slăbiciunea musculară. Intoxicația cronică duce la nefrocalcinoză (depozite de calciu în rinichi), demineralizare osoasă (osteoporoză) și dureri.

Referințe:

[1] STUDIU Clinica Smart Nutrition: Persoanele obeze au mai des carențe de vitamina D față de persoanele cu greutate normală, peste 60% dintre acestea având valorile mai mici față de nivelul optim

[2] P. Szodoray, B. N. (2008). The Complex Role of Vitamin D in Autoimmune Diseases. Scandinavian Journal of Immunology, 261-269.

[3] Bennour I, H. N. (2022, mai 13). Vitamin D and Obesity/Adiposity-A Brief Overview of Recent Studies. Nutrients., 2049.

[4] Szu-Wen Chang, H.-C. L. (2019, iunie). Vitamin D and health – The missing vitamin in humans. Pediatrics and Neonatology, 237-244.