Timp estimat de citire3 minute, 17 secunde
Uneori si supereroii pot fi mici, chiar foarte mici. Exact asa cum este amarantul. Desi are dimensiuni minuscule, acest aliment detine virtuti care-l fac demn sa i se scrie numele cu majuscule. Cel putin pe lista de cumparaturi.
Inclus de-a valma in categoria cerealelor, datorita profilului nutritional asemanator, amarantul nu are, de fapt, nicio legatura cu familia acestora. Precum quinoa, cu care de altfel are multe in comun, inclusiv trecutul glorios din vremea civilizatiilor precolumbiene, el este o samânta si face parte din grupul select al asa-ziselor pseudocereale, in care mai regasim chia, hrisca, meiul, teff-ul si sorgul.
Mostenire azteca
Se estimeaza ca amarantul a inceput sa fie cultivat in urma cu mai bine de 8.000 de ani. Cert este ca in viata vechilor azteci avea rezervat un loc privilegiat, fiind folosit atât in alimentatie, cât si in cadrul ceremoniilor religioase. Acesta a si fost motivul pentru care atunci când conchistadorii spanioli, condusi de Cortés, au colonizat in secolul al XVI-lea o buna bucata a Americilor, culturile de amarant au fost arse, iar utilizarea alimentului interzisa. Din fericire, amarantul nu a fost dat uitarii si astazi ne putem bucura cu totii de proprietatile sale cu adevarat extraordinare. Zoom pe ele.
Sursa de energie si vitalitate
In functie de specie si calitate, amarantul furnizeaza circa 370 de calorii la 100 g de produs, continând circa 60% carbohidrati, din care mai putin de 2% sunt zaharuri, restul fiind reprezentat de amidon de buna calitate si fibre dietetice. De asemenea, el poate avea intre 5 si 9 la suta grasimi sanatoase si intre 13 si 19 la suta proteine, depasind cu lejeritate majoritatea gramineelor la acest capitol. De pilda, in orezul alb cu bob lung prezenta proteinelor e mai mica de 3%. Insa de departe cel mai important lucru pe care trebuie sa-l retinem este ca in compozitia amarantului gasim toti aminoacizii esentiali, chiar si lizina care lipseste din aproape toate cerealele.
Chiar daca este un aliment cu o densitate clorica semnificativa, amarantul face parte din categoria alimentelor cu un indice glicemic scazut (IG 35), ceea ce-l face potrivit in lupta dietele de slabit. In plus, prin continutul mare de fibre el favorizeaza mentinerea senzatiei de satietate si regleaza tranzitul intestinal.
Bogat in vitamine si minerale
Un alt motiv pentru care amarantul ar trebui sa ajunga cât mai des in meniul nostru este gama de micronutrienti cu rol antioxidant si imunostimulator pe care ne-o pune la dispozitie. Si inca nu oricum, ci intr-o concentratie remarcabila. Astfel, din numai 100 g de amarant obtinem cantitati impresionante de minerale si oligoelemente: mangan (3.333 mg), adica echivalentul a 150% din doza zilnica recomandata (DZR), fosfor (557 mg) – 80% din DZR, magneziu (248 mg) – 70% din DZR, fier (7.61 mg) – 59% din DZR, zinc (2.87 mg) – 30% din DZR, calciu (159 mg) – 16% din DZR, potasiu (508 mg) – 11% din DZR, seleniu (5.5 mcg) – 8% din DZR, cupru (0.149 mg) – 7% din DZR. Remarcabil este si aportul de vitamine, in special al celor din grupul B: tiamina (B1) – 10% din DZR, riboflavina (B2) – 17% din DZR, niacina (B3) – 6% din DZR, acid pantotenic (B5) – 29% din DZR, piridoxina (B6) – 45% din DZR, acid folic (B9) – 21% din DZR. De mentionat este si continutul de vitamina E – 8% din DZR, dar si de vitamina C – 5% din DZR.
Sustine sanatatea inimii
Cu toate ca amarantul nu este un „rasfatat” al oamenilor de stiinta si studiile despre el sunt inca limitate, exista dovezi care-i pun in evidenta beneficiile asupra sistemul cardiovascular. O cercetare aparuta in 2008 in prestigioasa publicatie a Societatii Americane de Chimie, „Journal of Agricultural and Food Chemistry”, arata ca amarantul abunda in lunasina, o peptida cu actiune eficienta impotriva inflamatiei si a arterosclerozei, precum si in rutin si nicotiflorin, doi compusi fitochimici care ajuta la normalizarea tensiunii arteriale, precum si a nivelului de colesterol.
Deoarece nu contine gluten, amarantul este optiune alimentara excelenta pentru cei care au alergie sau intoleranta la acesta. Se gateste foarte usor, la fel ca orezul, quinoa sau hrisca, si se poate consuma ca atare, sub forma de garnitura, sau inclus in diferite salate, budinci si multe alte retete.
Natalia Talmacec
Disclaimer: Informatiile din acest articol apartin exclusiv autorului acestui material si redau o experienta personala in lupta cu kilogramele in plus. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop informativ.
Rezultatele nu sunt tipice, pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori.
Lasă un răspuns