Ce ne face obezi: mostenirea genetica sau lacomia si viata sedentara?

Timp estimat de citire:

1 minut, 40 secunde

Evident, nu gena este cea care ne trimite catre fast-food si nici nu ne impinge catre canapea atunci cand ar trebui, de fapt, sa alergam prin parc. Totusi, se pare ca gena este cea care determina pofta de dulce si grasimi si tot ea poate opri creierul sa spuna ”stop” atunci cand burta este plina.

Sudii cu concluzii imbucuratoare

S-a stiut dintotdeauna ca genele influenteaza puternic situarea in tabara celor grasi, a celor slabi sau a celor care nu au nici cea mai mica problema cu greutatea, fie ca e prea mare, fie prea mica. Insa doar studiile recente au reusit sa arate exact modul in care actioneaza informatia genetica asupra apetitului si cat de mult poate determina greutatea. Concluziile la care au ajuns cercetatorii pana acum sunt imbucuratoare: situatiile in care doar gena este responsabila de obezitate sunt extrem de rare, iar atunci vorbim de asa-numita obezitate monogenica. In rest, cu ambitie, lupta poate fi castigata indiferent.

Gena ”Junk food” cere zahar si grasimi

Cercetarile arata ca exista o gena ”a obezitatii”, numita FTO la barbati si MMP2 la femei, a carei prezenta face ca riscurile dezvoltarii acestei afectiuni sa creasca pana la 70% (riscul este de 30% in cazul celor care cu o singura variatie a genei si ajunge la 70% pentru cei cu doua variatii). Cei care au aceasta gena consuma cu 100 de calorii mai mult, la fiecare masa, fata de ceilalti, pentru ca tentatia de a consuma zahar si grasimi este mai mare in cazul lor. Acest lucru i-a facut pe cercetatori sa numeasca aceasta gena ”gena junk food”.