Bulimia este o boala caracterizata prin episoade necontrolate de imbuibare, de cele mai multe ori urmate de provocarea vomei. Suferinzii de bulimie pot ajunge pana la sase, sapte mese consistente pe zi.

Comportamentul lor este ascuns, dar exista cateva indicii care ii tradeaza: hiperactivitatea, obiceiuri alimentare ciudate, ritualuri alimentare, cantarire frecventa. Greutatea corporala este de obicei normala sau redusa, dar suferindul se percepe ca fiind gras. Cauza exacta a bulimiei este necunoscuta, dar factorii considerati responsabili sunt problemele familiare, neadaptarea, conflictele interioare. Bulimia este uneori asociata cu o problema evidenta de ordin fizic, desi acest comportament poate fi asociat cu boli neurologice si endocrine. Tinerele si adolescentele sunt cele mai afectate. Incidenta este de doua cazuri la 10.000 de oameni.

Aproape jumatate dintre bolnavi raman cu probleme fizice

Metodele de prevenire care au dat pana acum rezultate raman suportul moral familial si miscarea. Simptomele bolii sunt mancatul des, voma autoprovocata, folosirea abuziva a diureticelor si laxativelor, reducerea sau disparitia menstruatiei. Examenul stomatologic releva carii profunde si erodarea smaltului (cauzate de expunerea in mod repetat la acizii din voma).

Autovindecarea bolii presupune intreruperea ciclului mancat-varsat, intrucat persoana stie ca obiceiul sau este anormal. Tratamentul aplicat de specialisti include tehnici de modificari comportamentale si consiliere individuala, de grup si familiala. Daca boala este asociata cu depresia, este de recomandat si un tratament cu antidepresive. Din pacate, nici un tratament nu este complet eficace; aproape jumatate dintre bolnavi raman cu probleme fizice (pancreatite, carii, inflamarea gatului, deshidratare, constipatie si hemoroizi) si psihice. Din fericire, moartea cauzata de bulimie este foarte rara.

Studii de caz

“Am nevoie de parintii mei!”
Corina (18 ani, Buzau) : “Am doar 18 ani si sunt bulimica deja de doi ani. De curand am indraznit sa spun parintilor despre problema mea. S-au ingrijorat si au spus ca vor incerca sa ma ajute. Pe urma insa, ori de cate ori le spun despre mine, ma ignora sau se comporta ca si cum sunt un bolnav inchipuit. Stiu ca am nevoie de ajutor, pentru ca imi pierd controlul. Mananc si-mi provoc voma, mereu si mereu, de doi ani intregi, uneori de trei pana la cinci ori pe zi. Ma simt complet neajutorata. Nu pot sa ma ajut singura, am nevoie de parintii mei. Ce pot sa fac ca ei sa ma inteleaga?”
Raspuns: Poate ca parintii tai nu stiu ce sa faca sau sa spuna. Iti sugerez sa ceri medicului tau de familie adresa unui psiholog care se ocupa de probleme alimentare. Apoi roaga pe unul (mai bine chiar pe ambii) dintre parintii tai sa te insoteasca la cabinet. Daca refuza, roaga un prieten care iti cunoaste problema. Sigur ca ar fi bine ca parintii tai sa citeasca cate ceva despre acest subiect, macar cateva informatii de baza. Sa speram ca o fac.

 “Am fost obligata sa renunt la facultate!”
Diana (23 de ani): “Eu nu am de fapt o intrebare… Mai degraba doresc sa va povestesc ceva. M-am luptat cu bulimia mai multi ani si vreau sa stiti ca voi, cei aflati in aceasta situatie, nu sunteti singuri. Eu am inceput sa am probleme pe la 15 ani si, dupa aproape opt ani, pot sa spun ca sunt la jumatatea drumului: bulimia poate fi invinsa si eu sunt aproape vindecata. Mi-a luat timp dar, mai important, sunt necesare efort si vointa. Trebuie sa privesti fiecare zi ca o noua lupta. Eu am fost obligata sa renunt la facultate, chiar in anul absolvirii si credeti-ma a fost cea mai dificila decizie pe care am luat-o vreodata. Dar a fost necesar pentru a incepe sedintele de psihoterapie. Multumesc lui Dumnezeu, familia mi-a fost alaturi. Daca ai curaj sa ceri ajutorul, se va gasi cineva alaturi de tine. Acum vreau eu sa-i ajut pe altii si am vazut ca cea mai buna metoda este sa discuti. Multi bulimici cred ca sunt singuri, ca nu este nimeni langa ei sa-i inteleaga. Nu este usor sa recunosti ca suferi de asa ceva… Si simplul fapt ca ceri ajutorul inseamna mult.
Raspuns: Felicitari pentru ca nu te lasi invinsa! Intr-adevar, familia si prietenii sunt singurul sprijin adevarat pe care il avem. Uneori, momentele dificile sunt cele din care invatam cel mai mult si, privind in urma, ne dam seama ca este cel mai bun lucru care se putea intampla, pentru ca a adus o mica schimbare in noi. Cred in dorinta ta de a te schimba si stiu ca te vei reintoarce la facultate cu mai multa convingere decat ai avut vreodata. Si cine stie? Poate vei alege o cariera care sa implice lucrul cu persoane suferinde de aceeasi boala.

 “Simt ca innebunesc!”
Adriana (16 ani): “Buna, am 16 ani si trebuie neaparat sa discut cu cineva despre problema alimentara pe care o am de ceva vreme. Inainte obisnuiam sa vomit, acum incerc sa fac asta doar prin contractia muschilor. De o luna am inceput sa iau pastile, laxative, sa vomit din ce in ce mai des. Simt ca innebunesc. Imi puteti da, va rog, un sfat cum sa incetez?”
Raspuns: Simptomele bulimiei au legatura si cu mancarea, dar de fapt radacina problemei este in cap, nu in stomac. Nu esti nebuna. Iti sugerez sa mergi la un specialist in astfel de probleme. Comportamentul acesta nu va disparea de unul singur. Stiu ca te sperie gandul sa renunti, pentru ca nu stii cum o sa-ti controlezi greutatea. Ei bine, gimnastica si mancarea sanatoasa te pot ajuta. Combinatia de pastile, laxative si varsat nu este deloc sanatoasa. Trupul tau o sa-si piarda incet echilibrul organic si o sa fie nevoie sa te internezi pentru a fi sub observatia permanenta a unui medic. Cauta ajutor acum! Roaga un prieten care iti stie problema sa te insoteasca. Va trebui sa scrii exact ce mananci, cate pastile iei si de cate ori vomiti. Nu te lasa invinsa de o atitudine gen: “totul sau nimic”. Daca reduci aceste obiceiuri cate putin, pana la a te opri de tot, vei reusi. Totul incepe cu a cere ajutorul.

In loc de concluzie!

Metabolismul este rata la care sunt arse caloriile necesare pentru a obtine energie si rata la care organismul absoarbe nutrienti pntru a-si construi tesuturile. Tinererele vomita pentru a-si pastra greutatea corporala dupa ce au mancat excesiv. A manca si a voma fac parte dintr-un ciclu, asa ca trebuie oprite in acelasi timp. Le este teama sa manance normal pentru ca, cred ele, greutatea va scapa de sub control. Nu se va intampla asa daca se respecta o dieta sanatoasa. O persoana de aproximativ  50 de kg are nevoie de 1240 de calorii pe zi. Daca se adauga 500 de calorii (1740 pe zi), in fiecare saptamana va fi un kilogram in plus pe cantar, ceea ce este nesemnificativ. Ajunsa la 55 de kg, persoana va avea nevoie de 1284 de calorii pe zi. La aceste valori, se pot adauga lejer 300 de calorii necesare pentru activitati cotidiene ce presupun miscare. Un om sanatos trebuie sa ia masa de sase ori pe zi, in portii reduse. Orele de masa trebuie respectate. Grasimile si dulciurile din casa trebuie eliminate. Legumele fierte in  aburi sunt foarte sanatoase si trebuie sa faca parte din alimentatia zilnica. Fructele prospete si lactatele sunt absolute necesare pentru un regim de viata sanatos.

Otilia Ostrotki, psiholog