Vitamina D: roluri mai putin cunoscute

Timp estimat de citire3 minute, 36 secunde

Cand spui vitamina D, automat gandul te duce la combaterea rahitismului si la sanatatea oaselor. Intr-adevar, colecalciferolul, pentru ca acesta e numele stiintific al vitaminei, face tot ce este posibil pentru a ne asigura ca nivelul calciului in organism este optim si ca oasele nu se demineralizeaza. Aceste roluri nu sunt usor de trecut cu vederea, din contra.

Cercetarile din ultimele decenii, insa, au aratat ca vitamina are si alte roluri pe care in trecut nu le-am fi banuit. Sau poate ca unele nu sunt chiar atat de noi, pentru ca ele erau sugerate de ceea ce se putea intalni la copilul rahitic.

Posibil efect anti-cancer

Astazi stim ca vitamina D actioneaza prin intermediul unui factor de transcriptie nuclear (VDR – vitamin D receptor), care, atunci cand este actionat, colaboreaza strans cu receptori similari pentru vitamina A si declanseaza o cascada de reactii care duc la aparitia rezultatelor caracteristice vitaminei. Practic se crede in acest moment ca stimularea de catre vitamina D a VDR regleaza direct sau indirect expresia a sute sau chiar mii de gene din corpul uman. Deci ne putem astepta la o pleiada de efecte. Unul din cele mai importante este diferentierea celulara. Vitamina D inhiba proliferarea si stimuleaza diferentierea celulelor, ceea ce a sugerat un posibil efect anti-canceros.

Inainte de descoperirea vitaminei, mai precis a faptului ca uleiul de peste care o contine poate combate rahitismul la copil, aceasta boala facea ravagii in zonele mai putin insorite ale globului.

Numeroase efecte protectoare

  • Vitamina D stimuleaza imunitatea, fiind un potent sustinator al acesteia. Receptorii pentru vitamina D se gasesc in absolut tot sistemul imun, de la celulele T, la macrofage si monocite. Ea creste imunitatea innascuta si opreste fenomenele autoimune. De unde si efectele extrem de negative care se pot intalni in deficiente.
  • Studiile pe animale sugereaza ca vitamina D are un rol si in secretia de insulina, in conditiile unei cereri crescute de insulina in corp. Unele studii transversale si prospective arata ca deficienta de vitamina D are efecte negative asupra secretiei de insulina si asupra tolerantei la glucoza in diabetul de tip 2.
  • Vitamina D pare a modula si tensiunea arteriala, mai ales ca in deficiente nu mai functioneaza corect sistemul renina-angiotensina, ce controleaza mentinerea tensiunii in parametri normali.
  • Un fenomen asociat rahitismului, deci datorat carentei de vitamina D, dar intalnit si la adultul carentat este slabiciunea musculara. Muschii au un tonus diminuat si pot fi durerosi. In cateva studii efectuate in ultimii ani, s-a constatat ca cei mai multi pacienti care se prezinta la spital pentru mialgii nespecifice au, de fapt, o carenta majora de vitamina D. Corelata cu scaderea rezistentei osoase, slabiciunea musculara este una dintre cauzele riscului marit de a cadea si, implicit, de a face fracturi grave, intalnit la oamenii in varsta.
  • Desi nu carenta de vitamina D provoaca osteoporoza, care este o boala cu multi factori determinanti, ea poate aduce o contributie importanta la evolutia nefavorabila a acesteia.

O afectiune de mult cunoscuta, dar adesea omisa in practica, este osteomalacia. Ea e provocata de carenta de vitamina D, fiind inrudita rahitismului. Cu singura diferenta ca osteomalacia apare la adult si, deci, manifestarile sunt diferite pur si simplu pentru ca oasele adultilor nu mai… cresc. Cu toate acestea, si osul adult se remodeleaza continuu, ca atare matricea osoasa colagenica (altfel spus, partea moale a osului) va fi pastrata si in deficienta de vitamina D, dar gradul ei de mineralizare se va diminua iar osul va avea o duritate redusa. Rezultatele sunt oase fragile, dureri osoase si cresterea riscului de osteoporoza.

Chiar si in Romania, riscul de rahitism a existat si exista si in prezent, motiv pentru care este pus la punct un plan national de profilaxie a bolii care consta in administrarea obligatorie a vitaminei sub forma de supliment la copiii de pana la 6 ani.

Ce-i de facut?

Sunt sigura ca stii. Indiferent de sezon, de trei-patru ori pe saptamana trebuie sa te expui 10-20 de minute la soare, fara creme protectoare. Nu, nu este vorba de a sta in costum de baie iarna. Fata, bratele si, daca e posibil, gambele, sunt suficiente. Vara ai grija sa te misti cat mai mult in aer liber, pentru a face „provizii” pentru iarna. Iar daca te temi in mod special de posibilitatea ca expunerea la soare sa iti declanseze un cancer cutanat, bazeaza-te pe suplimente.

Disclaimer: Informatiile din acest articol apartin exclusiv autorului acestui material si redau o experienta personala in lupta cu kilogramele in plus. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop informativ.
Rezultatele nu sunt tipice, pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori.

Lasă un răspuns

Niciun comentariu

Abonează-te