Supraponderalitatea la copii este in continua crestere: sunt copii care se hranesc necorespunzator, care nu sunt obisnuiti sa practice activitati sportive, care isi petrec prea mult timp in fata calculatorului sau a televizorului. Obezitatea infantila este din ce in ce mai raspandita. Desi in anii trecuti ea a afectat cu precadere state dezvoltate cum sunt SUA, Marea Britanie si Germania, actualmente nici Romania nu este scutita de aceasta problema socio-medicala.

Supraponderalitatea la copii constituie o problema serioasa deoarece ea are un impact deosebit asupra starii de sanatate, atat fizica cat si psihica, si pentru ca in ultima vreme incidenta obezitatii in cadrul populatiei infantile de la noi din tara s-a dublat conform raportarilor unui studiu realizat de Institutul de Sanatate Publica Bucuresti.

Cui apartine vina? 

Cauzele supraponderalitatii in general sunt multiple si interdependente, astfel incat nu putem afirma cu certitudine ca fenomenul se datoreaza exclusiv unei singure categorii de factori: genetici, factori de mediu, factori psihologici etc. insa, in ceea ce-i priveste pe copii, principala cauza a aparitiei supraponderalitatii o constituie familia. Greutatea excesiva a unui copil reflecta stilul de viata al intregii familii. Daca parintii au un regim nesanatos de viata si de alimentatie sau nu se ocupa de regimul alimentar si sportiv al copilului lor, acesta va avea toate sansele sa devina supraponderal chiar in lipsa vreunei predispozitii genetice. Acesti copii se vor simti exclusi, stima de sine va scadea, rezultatele la invatatura vor intra in declin. In unele cazuri, copiii pot deveni isterici, pot manifesta o mare dorinta de afirmare personala pentru a arata lumii ca problema lor cu kilogramele in plus nu ii face sa fie mai slabi, pot intra in depresie, pot deveni excesiv de introvertiti si retrasi.
In general, copiii supraponderali nu au incredere in fortele proprii si sunt foarte frustrati in ceea ce priveste aspectul lor fizic.

Feriti-va copiii de kilogramele in plus!

Aspectul pozitiv al faptului ca in cea mai mare proportie familia joaca un rol crucial in aparitia supraponderalitatii la copii este acela ca tot familia are cele mai multe sanse de a remedia sau preveni aceasta problema.
1. Dezvoltarea unei atitudini optime fata de alimentatie: este important sa ne invatam copiii sa manance numai atunci cand le este foame si sa ii facem sa inteleaga concepte precum „sa mananci pentru a fi sanatos, pentru a avea energie” in opozitie cu „sa mananci pentru ca iti place un anumit aliment”. De asemenea, este necesara deprinderea copilului cu un program stabil al meselor zilnice si dezobisnuirea acestuia de a lua masa la televizor.
2. Activitatea fizica – este necesar sa ne determinam copiii sa faca cat mai multa miscare, nu numai pentru a scapa de kilogramele in plus, dar si pentru a le asigura in acest mod o stare optima de sanatate. De aceea este bine sa ii incurajam pe micuti sa se joace afara in loc sa stea in fata televizorului, sa iasa la plimbare insotiti de noi, sa socializeze mai mult cu alti copii.
3. Nu folositi mancarea ca alinare. Unii parinti tind sa isi hraneasca copiii de fiecare data cand plang. Acest comportament provine din perioada in care copilul lor era sugar si semnala prin plans numai trebuintele biologice. Pe masura ce creste, insa, copilul isi diversifica trebuintele, astfel incat, atunci cand plange, poate insemna la fel de bine ca doreste sa fie luat in brate sau sa i se dea mai multa atentie.
4. Nu tratati alimentatia ca pedeapsa sau recompensa. Copilul trebuie sa inteleaga necesitatea alimentatiei sanatoase si acest lucru nu se va intampla daca dumneavoastra ii prezentati legumele ca pe o pedeapsa sau, dimpotriva, il „mituiti” cu diverse recompense alimentare daca se poarta frumos, isi face temele la timp etc.
5. Cum facem fata „mofturilor alimentare”? Intre varsta de 2 si 6 ani, majoritatea copiilor trec printr-o faza de neofobie (teama de nou) in timpul careia resping tot ce este nou si vor refuza sa manance alte alimente decat cele pe care le cunosc si le plac. Importanta in acest sens este diversificarea alimentara timpurie a copilului, astfel incat el sa aiba experiente alimentare cat mai variate. Totodata este esential sa nu cedam si sa ii gatim copilului separat de restul familiei, deoarece nu vom face decat sa adancim problema. Pentru a convinge un astfel de copil sa manance la fel cu restul familiei vom apela la negociere si compromisuri.