“Muntele e cel mai bun loc unde să ieși din zona de confort”

Mirela Carmen Anastasescu este o mai veche prietenă a revistei noastre, într-o ediție de acum câțiva ani exemplificându-ne un antrenament eficient pentru picioare. Am regăsit-o cu drag la fel de activă, dar și cu o nouă pasiune: ascensiunea montană. Am stat de vorbă cu Mirela despre munte și despre cum e să urci pe câțiva dintre “uriașii” acestei lumi.

Dacă ar fi să ne luăm după datele din buletin, Mirela are 53 de ani, dar este atât de în formă încât putem spune fără rezerve că nu are vârstă. Iată ce ne-a povestit!

Slab sau Gras: Bună Mirela, ce înseamnă sportul pentru tine?

Mirela Carmen Anastasescu: Sportul și mișcarea în general sunt foarte importante, practic mă definesc. Fac sport de diverse tipuri de când mă știu și nu mă pot imagina având un stil de viață sedentar. De aceea și fac în mod constant mișcare pentru a nu-mi ieși din formă.

Ce sporturi ai practicat de-a lungul timpului și cum te-a ajutat activitatea fizică?

Gimnastică, puțin atletism, gimnastică aerobică, antrenamente în stil army boot camp iar de câțiva ani am descoperit crossfit-ul, un sport ce combină elemente de haltere și gimnastică. Pe acesta îl practic de cel puțin trei ori pe săptămână. Sportul m-a ajutat să-mi mențin nu doar corpul într-o stare fizică optimă, dar și mentalul. După o oră de sport am o stare de bună dispoziție care îmi confirmă încă o dată că fără mișcare sigur aș intra în depresie.

Când ai ți-ai descoperit și pasiunea pentru munte?

Târziu, mai exact când aveam 48 de ani, vârstă la care mulți alții poate renunță la acest hobby. A fost o revelație! Pe munte, în condiții meteo dificile, e cel mai bun loc unde poți ieși din zona de confort. Mi-a plăcut atât de mult senzația de oboseală de după un traseu montan și satisfacția că am putut urca acolo unde unii doar visează încât a devenit ca un drog.

De câte ori pe lună mergi la munte?

Ies pe munte aproape în fiecare weekend, indiferent de anotimp. Cel mai mult îmi plac turele de iarnă, cu zăpadă, ninsoare, vânt și ger de crapă pietrele. Mai nou am o motivație în plus. Ies pe munte pentru a fi în permanență în formă fizică pentru o eventuală ascensiune pe un vârf înalt din afara țării.

Care e urcușul preferat din România? Ce vârfuri de la noi din țară vrei să mai bifezi?

Îmi plac toate traseele, dar am o atracție pentru cele mai stâncoase, gen Piatra Craiului și eventual văi nemarcate de abrupt din Munții Bucegi. În România, încă nu am reușit să urc pe vârful Peleaga din Munții Retezat. Ar fi cel de-al 14-lea vârf de peste 2.500 m din România pe care nu am reușit să urc. Pur și simplu nu s-a întâmplat. Dar o să-i vină și lui rândul.

Cum a fost experiența Mont Blanc (4810 m, Franța) de acum 3 ani?

Acum, uitându-mă în urmă, Mont Blanc a fost chiar ușor față de alte ascensiuni în afara țării. Mont Blanc este cel mai înalt vârf din Alpi și al doilea din Europa. Cel mai înalt vârf din Europa este Elbrus (5642 m), pe care sper să ajung la un moment dat. A fost o experiență frumoasă, de neuitat. Spre vârf se pleacă de la 3800 m, în grupuri organizate chiar și de 100 de persoane. Ascensiunea trebuie să înceapă în jurul orei 3 dimineața. E bine să ajungi acolo cât mai devreme, înainte de prânz, pentru a evita mersul pe zăpadă moale și un eventual risc de avalanșă. Urcușul a durat cam 5 ore și când am ajuns acolo eram emoționată, obosită, dar fericită. Pe vârf am izbucnit în plâns.

 “Alte vârfuri din afara țării pe care am urcat sunt Damavand (5671 m, Iran), în mai 2019, și Ararat (5137 m, Turcia), în aprilie 2019. Damavand e cel mai înalt vârf pe care am urcat, iar pe viitor aș vrea să urc pe un vârf de peste 6000 m.”

Dar cea a cuceririi vârfului Kazbek (5043 m, Georgia)? Ce a fost diferit?

Kazbek a fost, de asemenea, un vârf care nu a ridicat probleme. Pe ambele am avut vreme bună și vizibilitate. Diferențele sunt că pe Mont Blanc, înainte de vârful propriu-zis, se merge pe o creastă foarte îngustă care îți solicită atenția la maximum, iar înainte de vârful Kazbek este o porțiune foarte înghețată care, de asemenea, trebuie urcată cu mare atenție. De asemenea, pe Kazbek este un ghețar strabătut de crevase.

Ai o dietă specială atunci când urci pe munte?

E mai mult bazată pe carbohidrați. Mănânc fructe deshidratate, ciocolată, banane. Dar și ceva grăsimi, mai ales din cașcaval, ou fiert, oleaginoase. Hidratarea e foarte importantă, mai ales la altitudini mari. Chiar dacă nu mi-e sete, încerc să beau cam 3 litri. Evit ceaiul negru, ceaiul verde, cafeaua și alcoolul pentru că deshidratează.

Ce sfaturi ai pentru începătorii în ale drumeției montane?

Începeți treptat, cu trasee mai ușoare și autoevaluați-vă corect din punct de vedere fizic. Antrenați-vă și acasă, faceți antrenamente cardio, gen alergare sau alergare pe scări. Și, cel mai important, ieșiți pe munte cât mai des, pentru că de fapt acesta este cel mai bun antrenament. Investiți în echipament performant dacă știți sigur ca veți face constant acest tip de activitate.

 “Provocările urcării pe vârfuri înalte sunt în primul rând legate de lipsa de oxigen. Trebuie să urci treptat, dormind la altitudini intermediare până la aclimatizare”.