Greutatea ideala: cate kilograme trebuie sa ai la varsta ta

Timp estimat de citire:

4 minute, 23 secunde

Ca in multe alte chestiuni, si in ceea ce priveste metoda de determinare a greutatii ideale exista diferente de opinie. Astfel, unii specialisti din domeniul medical, inclusiv cei din cadrul Organizatiei Mondiale a Sanatatii, considera Indicele de Masa Corporala (IMC) sau BMI (Body mass index – termenul anglo-saxon) ca fiind cea mai utila unealta pentru determinarea statutului ponderal, in timp ce altii sunt de parere ca acesta nu este tocmai exact si poate induce in eroare.

Cum se calculeaza IMC-ul?

Simplu de tot. Se imparte greutatea, in kilograme, la patratul inaltimii, in metri (kg/m2). Formula se aplica la ambele sexe si la toate varstele, cu exceptia varstelor foarte mici, in cazul carora exista alte repere. Sa zicem ca ai 80 kg si o inaltime de 1,8 m. Conform formulei, imparti 80 la 3,24 si afli ca IMC-ul tau este de 24,69. Ce inseamna asta? Te lamuresti imediat ce consulti tabelul de mai jos:

In unele state, autoritatile medicale apreciaza ca limita de jos a IMC-ului este 20 si tot ce este sub aceasta valoare trebuie incadrat la subponderalitate. Revenind la exemplul dat, observam ca IMC-ul de 24,69 este la limita superioara a ceea ce este acceptat drept greutate normala.

De ce IMC-ul nu e suficient

Definirea „idealului“ pe baza unui indice care cuprinde doar greutatea si inaltimea are limite inerente, asa cum se grabesc sa remarce contestatarii acestui instrument. Si asta pntru ca exista profil ponderal nesanatos chiar si la un IMC normal. Cel mai bun exemplu in acest sens este obezitatea abdominala, care se defineste printr-o circumferinta abdominala de peste 94 cm la barbati sau de peste 80 cm la femei. Ei bine, aceasta este adeseori prezenta la persoane care, conform IMC-ul, sunt normoponderale. Tot asa, in unele situatii, pe baza IMC-ului, poate fi incadrata ca fiind anormala greutatea unor oameni cu masa musculara bine dezvoltata.

Formula lui Lorentz

Utilizata inca din 1929, anul cand a fost inventata, drept metoda de referinta pentru stabilirea greutatii ideale teoretice in cadrul studiilor clinice, aceasta formula tine cont de inaltimea si sexul persoanei, introducand un factor de corectie, dupa cum urmeaza:

GI (greutatea ideala la femei) = inaltimea (cm) – 100 – [inaltimea (cm) – 150] / 2

GI (greutatea ideala la barbati) = inaltimea (cm) – 100 – [(inaltimea (cm) – 150] / 4

Revenind la exemplul nostru, cu o persoana avand o inaltime de 1,8 m. Astfel, pentru un barbat, GI = 180 – 100 – [180 – 150] / 4 = 72,5 kg, iar pentru o femeie cu aceeasi inaltime, GI = 180 – 100 – [180 – 150] / 2 = 65 kg.

Exista si o varianta imbunatatita a acestei formule, care ia in calcul si varsta persoanei. Iata cum arata aceasta:

GI (greutatea ideala la femei) = inaltimea (cm) – 100 – [(inaltimea – 150) / 2,5 + (varsta – 20) / 6]

GI (greutatea ideala la barbati) = inaltimea (cm) – 100 – [(inaltimea – 150) / 4 + (varsta – 20) / 4]

Asadar, greutatea ideala a unui barbat care are 180 cm si varsta de 30 de ani este de 70 kg, deci cu 2,5 kg mai putin fata de cea indicata de formula initiala. In cazul unie femei cu aceeasi inaltime si varsta, greutatea ideala ar fi de 66,4 kg.

Formula lui Creff

Noutatea adusa de aceasta formula, gandita s-o corecteze pe cea a lui Lorentz, este calcularea greutatii ideale atat in functie de varsta persoanei, cat mai ales de constitutia acesteia, care poate fi zvelta, normala sau robusta.

GI pentru constitutie zvelta = [inaltimea (cm) – 100 + varsta/10] x 0,9 x 0,9

GI pentru constitutie normala = [inaltimea (cm) – 100 + varsta/10] x 0,9

GI pentru constitutie robusta = [inaltimea (cm) – 100 + varsta/10] x 0,9 x 1,1

Acest lucru inseamna ca greutatea ideala a unei persoane de 30 de ani si 180 cm variaza in functie de constitutie. Astfel, in cazul in care are constitutia zvelta (degetul mare si cel aratator se suprapun atunci cand isi cuprinde incheietura mainii opuse), ar trebui sa cantareasca putin peste 67 kg. Daca insa are o constitutie normala (degetul mare si cel aratator se ating atunci cand isi cuprinde incheietura mainii opuse), greutatea ideala a acesteia ar fi de 74,7 kg. Cu totul altul este rezultatul (82,1 kg) in cazul calculului pentru o constitutie robusta (degetul mare si cel aratator nu se ating atunci cand isi cuprinde incheietura mainii opuse). Marele minus al acestei formule este omiterea factorului de corectie in functie de sexul persoanei.

Formula Societatii de Asigurari Metropolitane din New York

Poate insa cea mai aproape de adevar in ceea ce priveste determinarea greutatii ideale este metoda elaborata de o mare societate de asigurari din New York (Metropolitan Life Insurance Company) in anii ‘50 ai secolului trecut pentru a calcula greutatea care ar promite cea mai mare speranta de viata.

GI femei = 50 + [0,75 x (inaltimea (cm) – 150)] + [(varsta – 20)/4] x 0.9

GI barbati = 50 + [0,75 x (inaltimea (cm) – 150)] + [(varsta – 20)/4]

Dupa efectuarea calculelor, putem observa o diferenta de greutate rezonabila intre un barbat si o femeie de aceeasi varsta si aceeasi inaltime. Mai exact, o femeie de 30 de ani si 180 cm ar trebui sa aiba 63 kg, pe cand un barbat – cu 7 kg mai mult, adica 70 kg, pentru fi in parametri ideali.

Acestea fiind spuse, spor la calcule!

Natalia Talmacec