Despre gulie, un medicament forte

Timp estimat de citire:

4 minute, 57 secunde

S-a constatat atunci, în urma a 13 ani de cercetare, că arsenicul din gulie împiedică, indirect, manifestarea unor gene responsabile de apariția cancerelor glandulare.

Bolile tiroidei și cancerele endocrine

Gulia este un aliment anticanceros, în mare măsură datorită prezenței derivaților de “arsen metaloid”, care se absoarbe extrem de rapid din tulpina de gulie. Acizii arsenici, care ajung în glanda tiroidă în cantități de milionimi de gram, influențează benefic celulele producătoare de hormoni, care la om au un risc de cancerizare foarte ridicat în ultimele 3 decenii. Compușii arsenici din gulie favorizează hrănirea învelișului acestor celule, cu un foarte ridicat risc la cancerizare. În același timp, “arsenicul”, în diferitele sale forme, reduce riscul de “gușă tiroidă”, provocată fie de o secreție excesivă de hormoni tiroidieni (hipertiroidism) fie, dimpotrivă, de o reducere până la “zero” a capacității de secreție ori eliberare a tiroxinelor în sânge (hipotiroidism).

Studii recente ale diferitelor departamente ale secției medicale a Academiei Române au demonstrat, anul acesta, că populațiile din zone cu deficit alimentar în iod, care erau condamnate la boli tiroidiene, nu se mai îmbolnăvesc, datorită unui nou obicei, de a consuma aproape zilnic gulie. Cercetătorii biochimiști români au subliniat faptul că plantele bogate în “arsenic”, precum gulia, scad cu 25% riscul la cancere ovariene și cu 12% riscul la cancerul testicular și de prostată.

Problemele renale

Gulia are un efect tonic asupra metabolismului rinichiului. Foarte recent, în martie 2004, cercetările scot în evidență existența mai multor substanțe organice care reduc toxicitatea amoniacului asupra întregului țesut renal. Cercetătorii au sesizat că aciditatea urinei este foarte crescută la femei în perioada menstruației, ceea ce conduce la îmbătrânirea “renală”. Un consum sporit de gulie remediază această stare de fapt, menţinand tânăr rinichiul. Acest fenomen s-ar datora prezenței în tulpina de gulie a unor compuși organici care alertează întreg organismul asupra apariției unor boli cauzate de sistemul renal. Aminoacizii absorbiți de tulpina (nefiarta) de gulie antrenează, prin prezența lor în sânge, declanșarea unor mecanisme de reglare nervoasă a eliminării urgente a toxinelor, cât și reglarea acidității urinare prin mecanisme hormonale. Prin acest dublu efect, aminoacizii din gulie scad riscul la cistite sau alte infecții ale aparatului urinar cu aproximativ 18% la bărbați și cu peste 20% la femei.

Punctul “G” de la gulie

Guliile sunt considerate de cercetători “un tonic sexual”, cel puțin pentru populațiile care au un climat de zona temperată continentală mai capricios, climat din care face parte și țara noastră. Rezultatele cercetărilor efectuate timp de 9 ani în diferite zone cu populații “devoratoare de gulii” au arătat că unele coenzime ale apetitului erotic feminin, cât și ale fertilitaţii, sunt produse în prezența “vitaminei E-4”. Această pseudovitamină E-4, descoperită în varză și gulie, este un compus derivat al vitaminei E, care penetrează extrem de rapid membranele celulelor nervoase hipotalamice, care sunt implicate direct în sexualitate și în pregătirea generală a organismului feminin pentru erotism. Această pseudo vitamină E-4 se pare că influențează selecția spermatozoizilor de către ovul. Experimentele, efectuate pe animale de laborator, demonstrează că un consum de extract de gulie favorizează selecția spermatozoizilor, care, în urma fecundatiei, va da naștere unui produs de concepție masculin cu o probabilitate cu 20% mai ridicată decât în cazul unui produs de concepție de sex feminin.

“Terapia” cu gulie

Micul dejun: este de preferat ca înaintea servirii micului dejun să se facă un duș fierbinte, pentru activarea generală a circulației sangvine. O bună circulație permite o digestie mai eficientă a guliei, extrem de dificil de metabolizat. Se servește salată de gulie, rasă pe răzătoare, în cantități de 150-200 g, amestecată cu varză crudă (sau murată), sărată și acrită cu lămâie. Se poate folosi și sub formă de sirop (fiertură de gulie cu zahăr sau lapte), servit în loc de ceai. Cafeaua crește absorbția principiilor din gulie și varză.

Dejunul: înainte de prânz este de preferat să se consume un aperitiv sărat (saleuri, snacks) și 20-30g de tărie. Ciorbele de gulie trebuie foarte ușor îndulcite, dar și acrite. Adaosul de ou la astfel de ciorbe este obligatoriu. La felul doi, se servește salată de gulie (150-250 g) cu oțet și sărată cu sare fără sodiu. Sarea fără sodiu trebuie să înlocuiască parțial sarea de bucătărie, pe durata curei terapeutice cu gulie.

Cină: masa de seară trebuie servită cu o oră și jumătate înainte de culcare, la 6 ore după dejun. Se recomandă 100-200 ml sirop de gulie (fiertură de gulie cu zahăr și lămâie) înainte și după masă. Salata trebuie servită în timpul mesei sau imediat după cină. Înainte de culcare cu 15-20 de minute, se bea 50 ml de sirop de gulie.

Consumul de gulie în caz de insomnii grave

Dr. Laurel B. Vincent de la New School of Social Science (New York) a constatat că simpla fiertură de gulie cu zahăr are un efect extrem de liniștitor asupra maimuțelor Rhesus, incapabile de acomodare în condiții de captivitate. Extinzând studiile, acesta a demonstrat în ianuarie 2005 că 80% dintre femeile care suferă de insomnie din cauza unor nevroze atipice pot avea un somn foarte profund în urma unei cure de numai 18 zile cu gulii de toamnă. Efectul s-ar datora influenței specifice a unor pseudo-hormoni asupra secretiei hormonale a unor estrone implicate în inducerea somnului la femeile tinere dar și la cele adulte.