De ce mancam prea mult?

Timp estimat de citire4 minute, 13 secunde

O teorie veche, la moda in nutritie acum ceva timp, ne invata ca organismul poate sa isi aleaga fara gres nutrientii de care are nevoie. „Simte” din instinct cand are nevoie de calciu si ne indeamna sa bem lapte sau cand ii lipseste fierul  ne indeamna sa ne desfatam cu niste ficatei la tigaie. Dovezi?! Nu toti le cauta, dar initiatorul teoriei ne spunea ca sunt destule: doar iarna, cand e frig si e nevoie de energie pentru termoreglare mancam mai cu pofta mancare grasa, iar vara, cand nu e nevoie de asa ceva, o tocana cu untura ne face greata.

Afla de ce uneori nu te poti opri din mancat si de ce alegi sa consumi anumite alimente!

Teoria se numea a „self selectiei alimentare” si unii mai cred si astazi in ea. Desigur, nu e nevoie sa fii specialist in nutritie pentru a-ti da seama ca teoria are picioare de lut. Intr-adevar, ar fi bine sa mananci numai ce si cat ai nevoie, si asta fara gres, ca-ti da organismul de stire ce doreste si nu te lasa sa ii strici planurile, umplandu-ti farfuria cu tort sau paharul cu bere.

 

Alimentatia, act social si sursa de placere

Multi uita, cand elaboreaza astfel de teorii, ca omul nu mananca numai pentru a-si satisface necesitatile biologice, ci si pentru a socializa, a-si dovedi apartenenta la un grup etnic sau religios, pentru a sarbatori evenimente sau, pur si simplu, pentru a-si face placere. Da, latura hedonica a actului alimentar exista, din fericire (sau poate din nefericire, daca nu stim sa o controlam). Mancarea ne produce placere, acest lucru este usor de sesizat, dar inca si mai mult, este dovedit stiintific.

 

Hormonii controleaza apetitul

Creierul nostru secreta substante asemanatoare opiului (de aceea se numesc si endocanabinoide), substante lipidice cu functii multiple, de la reglarea starii de spirit, pana la reglarea apetitului, a functiior cognitive (mai ales a memoriei), a durerii. Acesti neuromodulatori sunt implicati, deci, intr-o multime de procese fiziologice si psihologice, de aceea nu putem limita aportul de alimente la simpla aprovizionare cu proteine, lipide, carbohidrati, minerale si vitamine. Daca introducem in ecuatie si alte substante, cum sunt leptina, grelina sau insulina, intregul tablou se complica si mai mult.

 

Senzatie de foame Vs necesitate psihologica

La baza ingestiei de alimente sta, desigur, la om ca si la animal, senzatia de foame. Ea este declansata de centrul foamei din hipotalamus, care „simte” scaderea nivelului de glucoza din sangele nostru (glicemia). Asta in teorie si foarte schematic. Te-ai gandit de cate ori mananci pentru ca iti este cu adevarat foame?! Eu ma gandesc uneori si cred ca, desi mananc de mai multe ori pe zi, numai de 2-3 ori o fac cu adevarat pentru ca imi este foame. Pentru celelalte prize alimentare oamenii de stiinta au gasit o alta denumire. Apetit. Spre deosebire de foame, care este necesitatea fiziologica de a ingera alimente, fara discriminare, apetitul este necesitatea psihologica, dorinta de a ingera un anumit aliment.

Intr-o lume in care suntem inconjurati de alimente care mai de care mai apetisante si mai atragatoare, este cazul sa ne intrebam oare care este participarea apetitului in ingestia de alimente?! De cele mai multe ori mananci, de fapt, de pofta si nu de foame. Ai nevoie de ciocolata aceea sau de inca o felie de pizza pentru ca iti este foame?! Evident, nu. Dar iti este pofta!


Mananci pentru ca iti place, dar de ce nu te poti opri?

Te-ai apucat sa mananci pentru ca ti-a fost stimulat apetitul, asta inteleg. Dar nu cumva e cazul sa mananci putin? Sa te opresti repede, pentru ca, nu-i asa, nu de foame mancai?! Din pacate, si aici lucrurile se complica. In teorie, centrul satietatii se gaseste tot in hipotalamus. Cand esti satul, sangele tau are un nivel satisfacator de glucoza, semnalul este dat si, practic, actul alimentar trebuie oprit. Majoritatea oamenilor insa nu se opresc daca mancarea le place sau daca nu au senzatia ca s-au saturat. Continua sa manance, desi tubul digestiv le trimite semnale de alarma. Si nu numai tubul digestiv! Uneori intreg corpul este afectat de mancatul exagerat, sunt oameni care mananca pana ce nu mai pot respira sau pana ce apare o senzatie de voma!

A fi satul implica doua elemente, doua nuante. Una este satietatea, senzatia de plenitudine data de ingestia alimentelor si de absenta foamei, cand, de fapt, ar trebui sa te opresti din mancat. Omul insa asteapta, de obicei, sa apara si satierea, satisfactia alimentara, cand se declanseaza mecanismele ce opresc aportul alimentar. Satierea apare mai tarziu, cand s-a ingerat, probabil, cu mult peste necesitati.

Dincolo de teorie, este limpede ca ingestia alimentelor este un act subiectiv, care poate fi totusi controlat, pentru ca, nu-i asa, suntem fiinte dotate cu ratiune. Ori de cate ori vrei sa mananci ceva, opreste-te o secunda si intreaba-te: mi-e cu adevarat foame? Vei vedea ca acest simplu act iti poate fi de mare folos in controlul greutatii corporale. 

 

 

Dr. Corina Zugravu

Specialist igiena alimentatiei si nutritie

Disclaimer: Informatiile din acest articol apartin exclusiv autorului acestui material si redau o experienta personala in lupta cu kilogramele in plus. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop informativ.
Rezultatele nu sunt tipice, pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori.

Lasă un răspuns

Niciun comentariu