Adevarul despre ce mananci

E o provocare sa alegi un aliment sanatos in ziua de astazi. In primul rand, pentru ca sansa sa intelegi eticheta unui produs este practic destul de redusa. Colorant, conservant, stabilizatori, produs modificat genetic si multe altele… ce sunt toate acestea de fapt? Sanatoase sau nu?In al doilea rand, cine rezista unor campanii de marketing atat de prietenoase cum sunt cele la alimente? Dar daca esti printre cei carora nu le place sa le „ia pe toate de bune”, noi iti spunem adevarul despre ce mananci. Cu alimentele la microscop!

Primul pacient: Parizer de pui
Ingrediente: carne pui, slanina, apa, proteina din soia, sare, condimente, stabilizatori (polifosfati), antioxidanti (acid ascorbic, ascorbat de sodiu), colorant natural (carmin), potentiatator de aroma (glutamat monosodic), conservant (nitrit de sodiu).
Pret: 17 lei/kg    

Puiu’… unde-i puiu’?!
Produsul in cauza face parte din categoria mezelurilor din carne tocata, care au, de regula, un continut redus de proteine de calitate superioara. In schimb, contin cantitati sporite de colagen, o proteina de clasa a treia, deci cu valoare biologica inferioara. Pentru a compensa saracia in proteine de calitate, fabricantul introduce proteine de soia, care nu sunt toxice sau daunatoare, dar care sunt totusi proteine vegetale de clasa a doua, cu valoare biologica medie.   Consumatorul este din nou indus in eroare in cazul in care se astepta sa ii fie oferit un produs care sa contina exclusiv componente de origine animala. Parizerul “de pui” contine slanina, un component aterogen, din cauza continutului de colesterol si grasimi saturate. „Slanina” este denumirea traditionala a grasimii de porc, de aceea prezenta ei in parizerul de pui ridica unele semne de intrebare: consumatorul a ales probabil acest parizer gandindu-se ca originea sa il face mai usor digerabil si mai sarac in colesterol, ceea ce nu este cazul. In plus, prezenta slaninii ridica valoarea calorica a alimentului.

Trucuri si aditivi
Pentru a “umfla” greutatea produsului, se introduc apa si sare, care dilueaza inca o data densitatea nutritionala a acestuia. Sarea ridica probleme hipertensivilor, cu atat mai mult cu cat consumatorii nu se asteapta sa gaseasca asa ceva in parizer, considerat un produs usor si “de regim”. Se poate observa ca in parizer exista diferiti aditivi, desigur permisi si netoxici, dar a caror prezenta nu este dorita in general de consumatori. De exemplu, polifosfatii pot creste pierderile de calciu ale consumatorului prin formarea de polifosfati de calciu nedigerabili si solicita suplimentar rinichii pentru a fi eliminati. De aceea, este bine ca batranii, copiii si femeile in perioada de maternitate sa ii evite. Glutamatul, folosit pe scara larga pentru potentarea aromei, poate ridica unele probleme anumitor consumatori care sufera de „sindromul restaurantului chinezesc”, dar nu are efecte adverse la celelalte persoane. In final, nitritii, folositi in mezeluri ca organoleptizanti si conservanti, pot determina, prin asocierea cu aminele, formarea de nitrosamine. Consumul acestora pe termen lung are efecte cancerigene.

Concluzie
Parizerul de pui este un produs cu densitate nutritionala redusa, cu densitate calorica ridicata, nu este recomandat copiilor, femeilor gravide sau care alapteaza, batranilor, hipertensivilor, dislipemicilor. Pretul sau redus este, de fapt, exact expresia valorii alimentare scazute, chiar daca adaosul de condimente si glutamat il poate face atragator din punct de vedere organoleptic.